Prin idilica insula Manitoulin, insula zeilor indieni

Vacanta ne imbie la calatorii interminabile sub arsita dogoritoare a verii canadiene. Statele Unite ne fac cu ochiul dar cind am vazut valoarea dolarului american ne-am hotarit sa  descoperim noi colturi de rai din Canada. Iata-ne in drum spre insula Manitoulin, un paradis al iubitorilor naturii, recomandata chiar de cartea « 1000 de locuri de vazut in USA Canada inainte de a muri », 2011. Insula se afla si in topul celor 10 insule cu adevart speciale din lume, conform sitului The World Geography, fiind cea mai mare insula de pe un lac cu apa dulce din lume.

Insula este lunga de 180 km si 50 km largime avind o suprafata de 2766 km2 fiind destul de vasta pentru a petrece citeva zile pe ea.

In prezent insula este renumita pentru cresterea animalelor si turism. La Little Current se organizeaza anual unul din cele mai mari tirguri de vite din America de Nord.

Insula este o atractie pentru vinatori si pescari, in vara anului 1942 fostul presedinte al USA, Fr. D Roosevelt a petrecut pe insula o saptamina. Pescarii viseaza sa prinda somoni si pastravi in aple caldute ale insulei.

Pe insula sa afla 108 lacuri cu lacul Manitou, cel mai mare lac din lume de pe o insula cu apa dulce. Insula este si un paradis al yahturilor cu pinze.

Iubitorii de arta pot gasi capodopere ale artistilor care si-au instalat galeriile si studiourile pe aceasta insula. Multi vin aici pentru a face un tur cu bicicleta, traficul pe insula fiind ft moderat.

Si pentru iubitorii de drumetii insula ofera poteci nesfirsite in paduri sau pe tarmul dantelat al coastelor sale. Unul din locuri care merita a fi vazut este cascada « Bridal Veil » in traducere Voalul miresii, 11 metri inaltime, unde se poate face si o baie.  De pe enorma faleza de calcar, 70 de metri inaltime « Cup and saucer « (ceasca si farfuria), o carare prin padure de 12 km se poate admira intraga insula.

Pentru a ajunge pe insula puteti lua traversierul Chi Cheemaun, avind o capacitate de 638 persoane, care functioneaza din luna mai pina in luna octombrie de la Tobermory. Traversarea dureaza o ora si 40 de minute intr-un vapor curat si modern, pentru care am platit $80. E de preferabil sa va rezervati din timp un loc pentru a nu avea surprize. Pe traversier exista un restaurant, un centru turistic de unde va puteti procura harti si un mic magazin cu amintiri.

Insula Manitoulin a fost un loc sacru pentru triburile autohtone, numele ei insemnind « insula spritelor ». Pe insula exista 6 rezerve indiene. Rezerva indiana Wikewmikong este de altfel singura rezerva care nu a fost cedata Canadei, indienii refuzind sa semneze un tratat cu guvernul Canadei. Insula este o experienta autentic autohtona, unde au loc diferite ceremonii de pow-wow vara si la inceputul toamnei, in sunet de tobe si in pasi de dansuri traditionale.

Insula este alcatuita din calcar numit « alvar » si care adapostete numeroase specii vii de plante si animale.

Am vizitat un mic muzeu in Kagawong unde am aflat povestea lui Danny Dodge, care a murit tragic pe aceasta insula in 1938. Familia Dodge, cofondatoarea lui American Dodge Motor Company poseda o cabana de vinatoare pe insula, la Maple Point, in stilul unui ranch cu un urias semineu din piatra, generator electric, un lux pentru acele timpuri. Tot acolo mostenitorul familei Dodge avea un teren de tenis si un mic chei pentru vaporul sau numit MAC. Danny, 21 de ani s-a indragostit de o tinara, inalta, atletica, in virsta de 19 ani, Laurine MacDonald care lucra ca telefonista in oraselul Gore Bay de pe insula. Familia baiatului s-a impotrivit acestei relatii dar in final cupul s-a casatorit. Cei doi tineri au venit sa isi petreaca luna de miere pe insula. Danny impreuna cu alti tineri s-a jucat cu dinamita in garajul vilei. In urma exploziei cei patru tineri au suferit arsuri si rani. Toti din vila s-au suit de urgenta in barca familei Dodge si s-au indreptat spre Little Current pentru a cauta ajutor medical. Laurine desi ranita conducea barca, cei patru baieti fiind in spatele barcii cu motor. In mod normal de acolo pina la Little Current calatoria ar fi durat 40 de minute dar in acea zi erau valuri de patru picioare inaltime. Dupa doua ore de condus barca Laurine a cerut ajutor unuia din baietii aflati in spate cu sotul ei. Sotul ei ar fi cazut in valuri si dupa 10 minute de cautari s-au indreptat spre destinatie. Corpul lui Danny a fost descoperit numai dupa 23 de zile. Unii spun ca Laurine l-ar fi impins in apa iar altii sustin ca Danny inebunit de durere ar fi cautat alintare in apa racoroasa a lacului. Dupa un proces Laurine ar fi mostenit peste un milion de dolari din averea familei Dodge. Laurine s-ar fi recasatorit cu chirurgul care ar fi operat-o dupa accident si apoi cu un alt doctor si s-ar fi mutat in California. Exista si o carte despre moartea tragica a mostenitorului imperiului Dodge « Islands: Great Lakes Stories » de Gerald Volgenau si un film in curs de turnare.

Cabana de la Maple Point a fost restaurata de Dave si Sandi Hurcomb si functioneaza ca un Bed and Breakfast.

In muzeul « The Old Mill » din Kagawong exista o colectie de fotografii din viata lui Danny Dodge. Fiul lui Laurine, John a donat muzeului uniforma sa de soldat, veteran din razboiul din Vietnam. Intr-o sala se pot admira citeva rochii apartinind lui Laurine si se poate viziona un film despre Daniel Dodge.

Harbour Island, o insula de 30 de acri a fost in trecut un loc frecventat de cei bogati si renumiti, din elita americana. Insula se afla la 20 km la nord de Kagawong, nu departe de insula Manitoulin. Prin anii 1950 -60 aici se gasea un resort compus din 12 cladiri pentru a adaposti yahturile celor avuti sau a pescarilor amatori. Prin anii 1970 statiunea a devenit uitata ca prin anii 1990 sa isi inchida definitiv portile, totul fiind abandonat. Insula apartinea atunci unei companii industriale din Cleveland. La inceput firma utiliza aceasta insula ca loc de odihna pentru functionarii ei. In 2006 politia canadiana a descoperit pe insula 1450 plante de marijuana in valoare de peste 1.500.000 dolari. Insula a fost abandonata din cauza unei invazii de poison ivy (iedera otravitoare).

Se spune ca John Wayne, Marlon Brando si Marilyn Monroe ar fi fost oaspeti de onoare al acestui cuib de nebunii a bogatasilor, la fel si cintaretul cowboy Gene Autry si jucatorul de box Gene Tuney, campion mondial in anii 1926-28.

Nu departe de micutul muzeu se afla o ciocolaterie, cu delicatese din ciocolata.

Am petrecut week-endul intr-o cabana situata la 2 km de Kagawong, « Hide Away Lodge », pe malul lacului Huron. Complexul de cabane in numar de 7 a fost construit prin anii 1950 si este un business de familie.

Vederea de pe terasa cabanei este fantastica iar interiorul desi nu este luxuos este primitor si relaxant.

La Little Current am mincat peste alb provenit din insula si cartofi prajiti. De acolo am iesit din insula peste pod in drum spre Sudbury. 

A fost un week-end interesant incarcat de istorie

Un week-end la Grosse Pointe, pe malul lacului Saint Claire

Orasul Detroit nu a incetat sa ma fascineze si sa ma atraga prin trecutul sau fantastic.  Anul acesta am vizitat cartierul rezidential Grosse Pointe, renumit prin nenumaratele sale conace istorice (mansions). Lakeshore Drive din Grosse Pointe este unul dintre cele mai spectaculare drumuri  scenice din America, care a atras multi cineasti fiind imortalizat in filme ca Grosse Pointe Blank si Gran Turino. Am traversat granita cu ferryboatul, in dreptul orasului american Algonac pentru modica suma de 8 dolari si fara coada la vama. Surpriza acestei traversari a fost sa intilnim un vames de origine romana si vorbitor al limbii franceze, de o amabilitate de neuitat.

In aceasta regiune s-au stabilit fermieri francezi prin anii 1750,  dupa infiintarea fortului francez Fort Pontchartrain. Incepind cu anii 1850, locuitorii afluenti din Detroit au inceput sa isi construiasca aici case de vacanta, fiind un loc preferat pentru pescuit, vinat si golf. Incepind cu 1930 alesii executivul industriei automobilului si-au construit case impunatoare pe malul lacului.

In prezent la Grosse Pointe se afla 15 cladiri istorice, acest cartier fiind un exemplu al bogatiei si luxului american si mai ales a stilului « preppy » cuprinzind moda, masini si case. In acest loc emblematic are loc actiunea a doua romane scrise de Jeffrey Eugenides, « The Virgin Suicides », o satira a vietii de liceu si « Middlesex ». Lisa Birnbach a scris Official Preppy Handbook, un ghid al cluburilor private si restaurantelor din zona. Un alt roman « Grosse Pointe Girl » a fost scris de Sarah Grace  McCandless.

Majoritatea caselor de aici sunt constuite in stilul Tudor, renasterea italiana, stilul colonial francez, neogotic, mediteran si venetian.

Dintre toate aceste case istorice numai una se poate vizita, si anume casa lui Edsel si Eleonor Ford, situata la 1100 Lake Shore Road, Grosse Pointe Shores. Edsel Bryant Ford nascut in 1893 in Detroit a fost fiul unic al lui Henry Ford si Clara Bryant, care a detinut functia de presedinte la Ford Motor Company din 1919 pina la moartea sa in 1943. La 22 de ani devine secretarul lui Ford si se casatoreste cu Eleanor Lowthian Clay, nepoata renumitului proprietar al Hudson Departement Store. De la o virsta frageda, Eleanor a fost fascinata de arte si activitati caritabile. Cind l-a cunoscut pe Edsel preda lectii de dans la copii saraci. Edsel a curtat-o timp de 5 ani inainte de a se casatori. Au avut patru copii: Henry II, Benson, Josephine si William. A murit tinar la virsta de 49 de ani in urma unui cancer la stomac incurabil la acea data. Numele Edsel este de origine germana si inseamna « nobil ». Edsel a fost prin anii 1930 cel mai bine imbracat barbat din America. Filantropia a fost o alta expresie a creativitatii lui Edsel. Edsel a fost un colectionar de arta pasionat si cel mai tinar industrialist din America.

Casa a fost construita de arhitectul american Albert Kahn dupa modelul caselor engleze, stilul Cotswolds fiind dotata cu 60 de camere. Prin anii 1920 familia Ford era una din cele mai bogate familli din America, fiind pe locul patru.

Casa este vizitata de 60 de mii de vizitatori anual si are o rezerva monetara de 86 milioane de dolari. Anul trecut a vindut tacit unul din tablourile sale de Paul Césanne pentru 100 milioane de dolari pentru a ajuta Detroit Institute of Arts sa scape de faliment.

Casa lor este o expresie a simtului artistic a lui Edsel, o casa simpla si grandioasa in acelasi timp, camerele sunt comfortabile dar nu uriase, fiind o casa de locuit si nu de impresionat. Piatra si lemnul sunt materialele dominante in casa, desi dupa gustul meu casa este putin sombra. La constructia casei au fost folosite numeroase piese istorice cumparate din  vechi casele britanice, panouri din lemn, semineuri, ferestre cu vitralii originale.

In bucatarie tejghelele (countertops) sunt confectionate din argint pur.

La moartea sa, Eleonor a donat casa statului Michigan pentru a deveni un centru public si un muzeu. Eleonor a trait in casa pina in anul 1976. Locul unde a fost construita casa de pe malul lacului Saint Clair a fost demult  proprietatea triburilor Chippewa si Huron, si este conceputa ca un raspuns emotional la natura, este intr-un cuvint o cladire romantica.

Trebuie sa fiti acolo cu cel putin 15 min inainte de deschiderea muzeului pentru a putea fi inscrisi in primul tur al casei. Ajunsi la 10 si 5 minute a trebuit sa asteptam o ora pentru vizita de la ora 11, locul fiind asaltat de turisti. Un bilet costa numai 12 dolari iar parcarea este gratuita.

Mi-a placut  casa de papusi a lui Josephine Ford, fiica rasfatata a familiei. Pentru copii acesta casuta este cea mai fascinanta parte a vizitei, fiind o imitatie a unei case in stil Tudor, un cadou al bunicei Clara Ford nepoatei sale cind aceasta a implinit 7 ani. Casa este dotata cu mobila miniaturala si are o bucatarie, dormitor, baie si salon. Josephine  a murit la virsta de 81 de ani si avut o viata excentrica. Dodie, cum era numita de familie a fost ft apropiata de bunica Clara. Ea a donat lui Detroit Institute of Arts mai mult de 20 de milioane de dolari si 14 milione Centrului de Cancer care ii poarta numele. In afara de munca de caritate a adunat o colectie de arta impresionanta cu tablouri de Van Goh, Renoir si Picaso.

Am inceput vizita noastra cu o plimbare pe « insula pasarilor », un paradis al florilor salbatice si a pasarilor, cu o vedere superba a lacului Saint Clair. Gradina proprietatii, 87 de acri, a fost conceputa dupa planurile arhitectului Jens Jensen, dind vizitatorilor o vedere lunga si naturala. In aceasta gradina a cintat Frank Sinatra la un party de ziua lui William Ford.

In acest cartier a stralucit un castel in stilul Louis XV, construit de acelasi arhitect Albert Kahn, cu 75 de camere « Rose Terrace » al celei mai bogate femei din America, Anne Thomson Dodge, vaduva fondatorului imperiului de masini Dodge, care din pacate a fost demolat in anul 1976.

Vazusem in ghidul meu turistic o alta atractie in vecinatate si anume Fisher Mansion, situat pe malul riului Detroit, 383 Lenox Ave. Am fost socati cind am vazut starea jalnica a cladirii si in plus este in prezent un centru al comunitatii Krishna.

Fisher Mansion a fost proprietatea baronului automobilului Laurence P.Fisher construit in stilul spaniol cu elemente ale renasterii italiene.  Lawrence P. Fisher a fost cel mai celebru dintre cei sapte frati Fisher, fost director al diviziei Cadillac a companiei Ford intre 1925 si 1943. Casa a fost construita in anii 1920 de arhitectul C.Howard Crane in stilul vilelor mediterane. Aceasta bijuterie arhitecturala a fost frecventata de vedete celebre ale anilor 1950-1960 precum Elvis Presley si Marilyn Munroe. In 1976 Alfred Brush Ford a cumparat mansionul pentru $300.000 si l-a donat profesorului sau spiritual Bhaktivedanta Swami Prabhupada, cofondatorul societatii Krishna, sala de bal a magnatului fiind transformata in templu de rugaciune « from ballroom to god room ». Muzeul era inchis fiind deschis publicului numai duminica. Ni s-a oferit in schimb o mincare gratuita indiana pe care am refuzat-o fiind dezamagiti ca nu am putut sa vizitam obiectivul turistic.