Prin Chisinau, un curcubeu de nuante romanesti

 Este o zi de octombrie in Bucuresti cind ne-am hotarit sa dam o fuga la Chisinau. Ne-am rezervat biletele de autobuz si ne-am prezentat la autogara Filaret, unde ne-am imbarcat intr-un micorbuz avindu-l ca sofer pe Boris, un tinar moldovean, politicos, istet si aprig la volan. Mi-a placut accentul sau moldovenesc nu insa felul cum conducea masina. Tot drumul am ascultat cintece rusesti.

Soferul a oprit prin mai multe locuri unde primea de la fel de fel de indivizi bani, obiecte sa le duca peste Prut. Am plecat in jurul orei 10 ca sa ajungem in Chisinau pe la ora 18, pe inserat. La vama nu ne-a controlat nimeni bagajele, dar nu a fost o surpriza ca Boris sa aiba probleme. Acesta ne-a abandonat, timp de o ora, la Duty Free pentru a reintoarce un obiect in Romania.

Autobuzul ne-a oprit chiar in mijlocul capitalei moldovene, in fata pietii centrale, pe un bulevard aglomerat.

Rezervasem prin booking.com un apartament dar nu eram in stare sa il gasim pentru ca proprietarul nu ne-a dat adresa corecta: scara si etaj. Ne-am invirtit noi in sus si in jos pina cind obositi de atita cautare ne-am gindit sa mergem la un alt hotel. La primul hotel intilnit in cale am avut ghinion, hotelul fiind ocupat. Am cerut la receptie sa imi dea voie sa folosesc WiFil lor dar m-au refuzat. Nu au vrut nici macar sa imi spuna unde sunt hoteluri libere. M-a dezamagit cum se lucreaza cu putinii turisti in Republica Moldova. A doua zi am gasit, in sfirsit  apartamentul nostru.

La Chisinau, un oras compact, nu te poti pierde iar strazile au trotoare largi, cu arbori seculari, curate, unde poti vedea case construite in stil clasic sau otoman. Centrul nu este prea mare si te poti plimba in liniste admirind fatadele cladirilor, cu aparatul de fotografiat in mina.

Bulevardul Stefan Cel Mare un fel de Champs-Elysées moldav lung de 3,8 km este tot timpul animat de oameni.

Este o atmosfera apasatoare si trista in orasul care seamana cu Bucurestiul de acum 10 ani, cu blocuri comuniste lipsite de stil, mici magazine unde nu gasesti mare lucru. In Basarabia traiesc cele patru milioane de oameni care au avut de suferit sub ocupatia sovietică, lucru care se vede si acum. Oamenii traiesc  intr-o atmosfera de insecuritate, de saracie si de teama. Moldovenii sunt tristi si saraci dar ospitalieri si credinciosi.

Orasul Chisinau se intinde peste 7 coline, jumatate din suprafata sa fiind ocupata de parcuri. Capitala moldava a fost numita « orasul alb scaldat de o mare verde ».

Centrul istoric al capitalei cuprinde 700 de cladiri datind din secolul 19, 18 biserici, Muzeul National de Istorie, Muzeul Etnografic, Muzeul de Arheologie si Muzeul de Arta. In centrul orasului se afla doua parcuri, separate de bulevardul principal. Transportul in comun este asigurat de troleibuze cehe aproape noi. Pe strada principala sunt o multitudine de magazine occidentale, McDonald si magazine de telefonie mobila. Strada Petru Rares este cea mai veche din Chisinau.

Orasul este plin de contraste. Constructiile sunt tipice epocii sovietice si care nu au fost renovate de mult timp, ca si in Bucuresti de altfel. Contrastul intre radacinile latine si cladirile sovietice ii dau un farmec unic. Orasul are un tempo sau un ritm lent care a disparut de mult din Romania.

In muzee nu era nimeni, neonul era ars pe alocuri, usile nevopsite de mult. Intr-un muzeu am intilnit un grup de elevi care au vrut sa faca o fotografie cu noi cind au aflat ca suntem din Canada.

Cum intri in Chisinau esti intimpinat de blocuri de beton de fabricatie sovietica, in jurul carora se pot vedea modeste semne ale capitalismului: mici pizzeria, banci, citeva magazine si un imens magazin Metro. Nu sunt ciini sau alte animale domestice pe strada. Desi orasul este sarac, strazile erau pline de masini scumpe.

Pe linga biserici ortodoxe, in oras exista o catedrala armeneasca, casa in care a poposit Puskin in timpul exilului, citeva muzee, teatre, restaurante. Vechiul oras este partea cea mai magica si cea mai nelgijata din Chisinau. Cladirile vechi au o placuta explicativa.

Piata centrala are un farmec oriental, zgomotoasa si colorata, este pulsul orasului. Oamenii maninca specialitati culinare rusesti si romanesti, se cearta in rusa sau romana. Am vazut un betiv de-a abia tinindu-se pe picioare si oamenii rizind si apostrofindu-l, mi-a fost teama ca va fi strivit de o masina. Desi în piata sunt amenajate spatii pentru un comert civilizat, pe strazile adiacente comertul stradal este prezent peste tot. Se vinde direct din ladite, cutii din carton, sacose: incaltaminte, flori, bauturi, fructe, pasari taiate (pui, gaini, rate, prepelite) in conditii igienice precare. Bazarul central este aproape incirculabil, unde gasesti marfa ieftina facuta in China sau Republica Moldava. 

In Muzeul de Etnografie si Istorie Naturala se poate viziona si o expozitie de arta realizata de detinutii din penitenciarele tarii. Cladirea muzeului construita in stil mauritan intre 1903-1905 te frapeaza prin originalitatea constructiei. Ma intrebam de ce aceasta influenta orientala dar mi s-a raspuns ca asa era moda in anii aceeia. Fondat in 1889 acest muzeu este cel mai vechi din Republica Moldova si poseda peste 135 000 piese de valoare patrimoniala. In timpul vizitei noastre am vazut o expozitie de bluze romanesti. Biletul de intrare este 10 lei moldovenesti (0.65 canadieni).

Am avut sansa sa luam parte la Festivalul tulburel un fel de Ziua recoltei, unde am degustat tot felul de specialitati moldovenesti, vinuri si placinte, prepelite la protap. Cineva de la masa vecina ne-a oferit sa gustam din coniacul sau. O cintareata de muzica populara anima evenimentul. Nici acest eveniment nu avea nimic vesel, exuberant, totul fiind invaluit de tristete.

In Republica Moldova, una dintre cele mai sarace tari din Europa, aproape 17 la sută din oameni traiesc sub pragul sărăciei, un sfert dintre moldovenii adulti muncesc peste hotare, batrinii avind o pensie de 38 de euro.

Dulcele grai moldovenesc are un pronuntat accent rusesc, fiind incarcat cu arhaisme si regionalisme, fiind izolat timp de 50 de ani dupa zidul sovietic. Imi amintesc de vizita mea in Cernauti acum 30 de ani cind totul era scris in litere chirilice si se vorbea numai rusa.

Din Republica Moldova provin personalitati ca Leonida Lari, 

Grigore Vieru, Paul Goma, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alecu Donici. La Balti s-au nascut actorii Stela Popescu si Colea Rautu.

Dansul moldovenesc reprezinta una dintre cea mai vechie arta populara fiind « un poem al neamului », cind danseaza moldovenii « inimile vorbesc ».

Republica Moldova este tara cea mai saraca dar care are un vin bun. Dupa cum spunea cineva « un popor care are un vin bun nu este un popor sarac pentru ca acest vin valoreaza cit tot aurul din lume ».

Cea mai impresionanta vizita la Chisinau a fost Cricova cu « oraşul subteran »cu cele mai mari beciuri din lume, care pastreaza peste 40.000.000 litri de vinuri de marca la o temperatura aproape constanta de 12-14 grade Celsius si o umiditate de 97-98%.

Cricova adaposteste un total de 120 de km de galerii ai acestei mine de calcar, 80 de km constituind un adevarat oras al vinurilor. Are peste 70 de strazi principale cu denumiri sugestive ca: Feteasca, Cabernet, Riesling, Pinot, Aligote, pe care turistii se pot deplasa cu ajutorul minicarelor puse la dispozitie de organizatori.

Orasul vinurilor detine un tezaur pretios de vinuri de colectie, sali de degustare si sali de protocol. Cramele din Cricova apartin de Combinatul de Vinificatie, care are peste 500 de hectare de vie proprie. Vinurile de Cricova sunt de o calitate deosebita si au obtinut numeroase medalii de aur la tirgurile internationale. Cramele fac parte din patrimoniul national al Republicii Moldova facuindu-se demersuri pentru trecerea lor in patrimoniul mondial.

Butoaiele de stejar unele mari de 10.000 de litri, altele de 5000 sau 1000 de litri sunt importate din Italia si Romania.

Tezaurul este cel mai important si interesant punct al cramelor de la Cricova. Aici se afla o colectie impresionanta de sticle cu vin vechi, cea mai pretioasă fiind cea a lui Hermann Gorig, al doilea in ierarhia partidului nazist condus de Adolf Hitler. Alte colectii apartin unor personalitati politice din R. Moldova si alte tari, cum ar fi Vladimir Putin, Angela Merkel, Victor Ponta, Traian Băsescu, Klaus Johannis, Dr. Irinel Popescu. Se spune ca aici si-a sarbatorit ziua de nastere Putin.

Intr-o seara ne-am dus la deschiderea stagiunii Filarmonicii Nationale « Serghei Luncheivi », unde am platit un bilet in rindul 5 cu 100 de lei moldavi, ($6). Am fost norocosi sa putem merge si la opera unde am vizionat Elixirul dragostei in limba italiana, la un pret derizoriu.

Singurii turisti era citiva romani veniti cu masina personala si multi rusi. In oras se pot cumpara suveniruri si objecte de artizanat la preturi rezonabile. La prinz sunt restaurante care ofera  « business lunch » la pret  competitiv. Am mincat placinte moldovenești cu brinză si cu marar, care ni s-au parut divine, la fel ca si borsul lor.

Atentie cind luati un taxi. Sunati inainte si va spune cit costa cursa. Puteti procura gratuit o harta turistica a orasului de la orice hotel. Am cumparat niste creme cosmetice produse in Republica Moldova, niste sorturi de bucatarie cu motive populare si bineinteles ciocolata lor, produsa la fabrica Bucuria precum si sampanie si coniac moldav.