Hoinarind prin Trinidad de Cuba

Inca o data ne-am bucurat de ospitalitatea si de climatul edenic al Cubei, de plajele nesfirsite cu nisip matasos si muzica ritmica a acestui popor latin.

Ne mai ramasese de vizitat partea centrala sudica a Cubei si anume regiunea Trinidad despre care am sa va vorbesc in acest articol.

In Trinidad, un oras cu iz medieval care nu are canalizare si apa potabila, strazile sunt pietruite si in mijlocul lor au un mic sant unde localnicii arunca apa menajera. Am vazut un tractor transportind o cinsterna si l-am intrebat pe sofer ce contine cinsterna iar el mi-a raspuns intr-o engleza perfecta apa proaspata. Erau muzee unde desi aveau toaleta moderna si chiuveta nu era apa.

In muzee esti asaltat de paznici sa cumperi fel de fel de obiecte, bancnote cu figura lui Che Guevara, batiste cu bordura de dantela, milieuri, papusi din cirpa, etc. Nu mai este o placere sa intri  intr-un muzeu cit esti de hartuit de aceste femei sarmane care vor sa faca si ele un ban.

Stationezi masina pe strada apare cite o fetiscana care iti cere un peso(CUC) pentru a iti pazi masina. Turistul trebuie sa accepte de frica pentru ca sa nu i se zgiria masina.

Un francez ne-a povestit cum in timp ce vizita un obiectiv turistic cineva i-a scos aerul din anvelopele masinii si i-a cerut 25 de pesos pentru a le umfla. Omul suparat s-a dus la politie pentru a se plinge.

In Cuba au aparut obezii, pina si dansatoarele s-au implinit putin mai mult.

Pe strada oamenii te opresc si iti cer obiecte de imbracaminte si bani. Un individ cerea numai 5 pesos (un sfert din salariul sau pe luna!).  Am vazut un batrinel cu un maiou roz pe care scria « mica printesa ». Nu demult au inceput sa iasa pe strazi si cersetorii cubanezi. Pe treptele unei cladiri din Piata Mayor am vazut un batrin care se uita buimac la turisti. I-am dat o sticluta de crema pentu corp si i-am studiat reactia. I-am vazut un zimbet pe fata sa ridata si obosita si placerea de a o intinde pe gitul sau. Pielea sa arsa de soare avea neoie de un astfel de tratament.

Ma intrebam unde este armata de securisti care pazea pe localnici sa nu intre in contact cu strainii! Incepind de anul trecut cubanezii au voie sa intre in contact cu turistii, ii vezi cum consuma bere si stau la taifas. Aceasta este o cauza ca nivelul serviciilor din hoteluri a scazut in Cuba, nu mai le este frica de repercusiuni si s-au lenevit. In statiunea mea aveam catamaran si alte sporturi acvatice dar nu puteam sa il gasesc pe individul care se ocupa de ele. Acel individ pletos si deghizat in pirat era mai mult pe la berici cu turistii. De altfel si bucatarul de la snack bar era la vorbe si la o bere cu colegii. Pina si paznicul statiunii facea un mic profit pentru buzunarul sau taxind pe cei care nu apartineau statiunii cu doi dolari de sezlong! O turista infuriata a spus cu adevarata dreptate ca noi platim pentru aceste servicii proaste si furtul din avutul statului. Un individ lua bere de la bar si o revindea turistilor cubanezi.

Casele particuliare s-au inmultit ca ciupercile ( in jur de 400)  inchiriind camere la straini de la 20 de pesos in sus in timp ce la hotel o camera dubla all inclusive costa 159 de pesos.

Anul acesta, fiind o moda sa calatoresti in tara lui Fidel, insula comunista a fost invadata de hoardele de turisti din toata lumea: Suedia, Danemarca, Elvetia, Franta, Anglia, Germania, Japonia, Australia. Am intilnit si turisti din Cehia,Polonia si chiar din USA.

Serviciile din statiuni au inceput, in schimb, sa intre in declin. M-a intrebat nu demult cineva sa ii recomand o tara tropicala si i-am propus fara sovaire Cuba. Dar Cuba nu mai este tara unde oamenii surideau, erau amabili si prietenosi. Acum nu te mai servesc daca nu le dai bani, trebuie sa scoti banii inainte de serviciul prestat.

E bine sa schimbati banii la aeroport si sa cereti bancnote de un peso. In Cuba exista inca doua monede pentru turisti si pentru localnici. Salariul unui cubanez este de $25 pe luna.

Au aparut magazine cu alimente, am vazut carne in magazine, rosii, castraveti, salata, magazine cu obiecte de imbracaminte, pantofi, produse cosmetice dar cu preturi ridicate. O pereche de pantofi ordinari din plastic fabricati in China costa $20, aproape un salariu pe o luna.

Orasul Trinidad, ca de altfel si alte orase ale Cubei este un adevarat oras muzeu in aer liber, cu cladiri fastuoase bine conservate si care fac parte din patrimoniul UNESCO inca din 1988. Trinidad este situat pe valea San Luis, care a fost principala producatoare de trestie de zahar, aici aflindu-se zeci de uzine consacrate prelucrarii zaharului.

Orasul Trinidad a fost fondat in 1514 de Diego Velazquez si este orasul cel mai bine conservat dintre toate orasele coloniale din Cuba. In 1519, Hernan Cortes cu o mica flota de 11 vapoare a pornit spre insula Cozumel cu 500 voluntari sclavi negri si cubanezi si 7 mici tunuri spre cucerirea Mexicului. In sec 15 si 16 locuitorii orasului Trinidad cresteau vite si cultivau trestia de zahar precum si tutunul. Existind restrictii comericale impuse de coroana spaniola oamenii faceau contrabanda cu englezii stabiliti in Jamaica. In 1827 in Valea de Los Ingenios se produceau 80.000 tone de zahar pe an in cele 43 de fabrici de zahar.

Orasul a fost construit pe un munte pentru a vedea de departe piratii. 

Casele in Trinidad, vopsite in culori pastel, sunt joase si inghesuite, cocotate pe spinarea unui deal. Din curiositate m-am uitat prin ferestrele zabrelite ca niste colivii de pasari, fara perdele si am vazut in odaia care da spre strada, un fel de salon, doua rocking chairs, o masa joasa cu o fotografie, relicve ale mobilierului colonial, o vaza cu flori din plastic si un televizor.  Mobila din lemn solid era sculptata. Bine ca nu este IKEA in Cuba, mi-am zis eu in gind. Fiecare casa are un fel de gradina interioara. Desi era miezul zilei am vazut tineri in virsta de doua zeci de ani uitindu-se la televizor alaturi de cei virstnici. Chiar nimeni nu lucreaza in acest oras? Unii stateau pe trotoarele mici si se uitau la trecatori. Fiecare casa este un adevarat muzeu in sine.

Ghidul Michelin ofera trei stele acestui oras si invita turistii sa il viziteze cu orice pret. Singura activitate in oras este goana dupa CUC deviza pentru turisti. In 2002 Fidel a inchis ultima fabrica de zahar din regiune si a oferit drept compensare un salariu pe 3 ani cu obligatia ca oamenii sa se  indrepte spre alte meserii. Il puteti intilni aici pe un batrin cu un magarus, venit special in piata Mayor pentru ca turistii sa faca fotografii cu el, o prestatie care va va costa 2 CUC. 

In fata restaurantului Casa de la musica turisti stau la coada  pentru a asista la spectacolul dat de localnici care vin sa danseze cu turistii.

Casele sunt niste ruine locuite si imersate intr-o mizerie totala avind nevoie stringenta de reparatii si o mina de vopsea. Localnicii vind tot felul de obiecte de artizanat si sunt gata sa scada din pret. Pe strada poti vedea tot felul de improvizatii de transport. Totul este un amestec de frumos si de trist, de splendoare si de decadere, de arhaic si de mizerie, nici o urma de publicitate, de modernism.

Centrul orasului detine citeva cladiri in stil baroc si neoclasic, continin 1200 de cladiri coloniale. Orasul seduce iubitorii de muzica in pasi de dans, zi si noapte. In piata Mayor, inima palpitanta a orasului se gasesc citeva muzee interesante si ft ieftine, pretul de intrare fiind 1 sau 2 CUC, daca vrei sa faci fotografii platesti 5 CUC.

Strazile orasului sunt pietruite cu pietre de riu de marimi si forme diferite. Se pot vedea inca bucati de tunuri spaniole ingropate in pamint care protejeau casele de rotile carutelor.

Casele sunt acoperite cu tigla rosie, existind inca azi o fabrica de tigla in oras.

Clanul Iznaga, o adevarata dynastie Hispano cubaneza a inaltat in 1820 un turn de 44 metri pentru a supraveghea sclavii, preveni incendii si revolte. Se spune ca singele sclavilor a fost un fel de ingrasmint pentru aceasta vale. 

Gara din Trinidad cvasi parasita este un muzeu al locomotivelor aproape ruginite si intepenite in timp. Mai exista inca un tren turistic 10 CUC care duce spre o fosta plantatie.

In apropriere de Trinidad se pot vizita vechi haciendas, conace spaniole.  Zona rurala a Cubei este linistita si curata, poti vedea citeva petice de pamint cu niste culturi agricole. O superba hacienda este Casa Hacienda Guaimaro, unde nu poti ajunge decit daca inchiriezi o masina. Casa a apartinut familiei Borell, una dintre cele mai bogate familii din Cuba. Acesta a fost si proprietarul palatului Cantero, una dintre cele mai impresionante cladiri din Plaza Mayor, transformat astazi intr-un muzeu municipal, despre istoria orasului Trinidad. Palatul  se remarca prin podeaua de marmura italiana, camere spatioase, documente legate de razboiul de independenta. Palatul are un turn din lemn, de unde poti admira panorama orasului.

La 15 minute de Trinidad se afla plaja Ancon, una dintre cele mai frumoase din Cuba, unde se gasesc trei hoteluri. Din oras se poate lua un autobuz pentru turisti care costa 2 CUC dus si intors.

Pot spune ca este o briza de libertate in Cuba datorita relatiilor cu americanii, cubanezii punindu-si multe sperante in aceste schimbari diplomatice.

Trinidad  Museum 'Palacio Cantero'