Incredibil, patru provincii canadiene in doua zile

Incredibil, patru provincii canadiene in doua zile

Miez de toamna canadiana, cu capricii ale timpului si o paleta de culori uluitoare. Iarba este inca verde si multi copaci au devenit evantaie galbene cu care cocheteza toamna.  Unii copaci, dezgoliti sunt ca niste schelete pe care se joaca veveritele.

Urcam in masina alba si ne pregatim pentru un lung drum, de 1673 km, spre oceanul Atlantic, unde viitorul i-a intins o mina generoasa lui Julie.

Acum 10 ani am vizitat toti trei, in familie aceste meleaguri dar cine stia ca acum Julie va fi angajata pentru a lucra la Environnement Canada pentru guvernul federal al Canadei.

Este ora 9 dimineata, Julie ia volanul si traversam fara probleme Toronto, unde traficul este fluid. Am facut acest drum spre Montreal de nenumarate ori, ni se pare monoton dar timpul este frumos, soarele cu dinti si un vint care ne ia pe sus. Conturnam Montrealul pe noua autostrada, ce binecuvintare, sa scapam de traficul infernal pentru $2.40 si ne indreptam spre ocean. Vedem fluviul Saint Laurent, in partea stinga, peisajul incepe sa se schimbe si sa devina mai atragator. Ne oprim dupa 8 ore de condus in Drummondville intr-un hotel comfortabil de patru stele. Pe drum vorbim vrute si nevrute, amintiri din calatorile noastre, din copilaria lui Julie.

A doua zi, in jur de ora 8 parasim hotelul. Vintul s-a mai domolit este soare si autostrada aproape goala. GPSul ne spune ca suntem pe  soseaua transcanadiana, drumul national cel mai lung din lume, cu patru benzi, care strabate 7821 km de la un ocean la altul. Suntem aproape de granita cu Statele Unite. Localitatile sunt mai indepartate si traversam paduri si dealuri. Panourile ne avertizeaza ca suntem in tara caprioarelor si cerbilor, garduri de metal oprindu-le sa sara in fata masinilor.

Spre stinga o alta autostrada, de data asta maritima este fluviul St Laurent, unul din cele mai mari din lume. Jacques Cartier i-a dat acest nume mistic pentru ca l-a navigat pentru prima data in ziua Sfintului Laurent, care se sarbatoreste pe 10 august. El leaga marile lacuri ale Americii de Nord cu oceanul Atlantic, traversind provincia Quebec in intregime. Seamana cu un sarpe urias si lenes, tolanit pe un covor de verdeata. Fluviul se poate lauda cu cel mai mare estuar din lume la Tadoussac.  Pasarile migratoare impinzesc cerul pierzindu-se printre ciorchinii de nori.

Scoatem strigate de bucurie cind intram in provincia New Brunswick, unde spre surprinderea noastra limita vitezei este de 110 km.

In drum, traversind localitatea Grand Sault nu putem sa nu admiram cea mai impresionanta cascada din New-Brunswick aflata chiar in centrul orasului. Pentru a vedea spectacolul acestei minuni naturale trebuie sa cobori cele 401 trepte. Cascada creata de riul St Jean atinge 70 de metri inaltime.

Suntem in transit prin Fredericton, capitala Canadei atlantice, un orasel cu galerii de arta de calibru mondial, muzee de patrimoniu si cartiere istorice pitoresti. Aici se afla muzeul istoric Kings Landing, care reconstituie viata in secolul 19 cu 170 de figuranti in costume de epoca.

In drumul nostru trecem pe linga Moncton, cel mai populat oras din New Brunswick. Orasul poarta numele colonelului britanic Robert Monckton si a fost fondat de acadieni in 1670. La jumatatea secolului 18 britanicii au pus mina pe o parte din coloniile franceze expropriind masiv si deportind poporul acadian. Acadienii, in majoritate francofoni si catolici sunt descendentii primilor coloni francezi si europeni stabiliti in Acadia in timpul Noii Frante. Acadia este formata din localitati din New Brunswick, insula Printului Eduard si Noua Scotie. Acadienii au fost deportati de catre englezi in 1755. In jur de 12.000 acadieni au fost expluzati, casele arse si paminturile confiscate, familiile separate si risipite in coloniile britanice din America de Nord, unii chiar trimisi inapoi in Franta.

Spre seara ajungem in Sackville, la o aruncatura de bat de Nova Scotia.

In Sackville se afla universitatea Mount Allison, fondata in 1839,  pe care revista Maclean’s a a cotat-o ca universitatea nr 1 din Canada, in ultimii 24 de ani obtinind de 18 ori acest titlu onorific, un record pe care nici o universitate nu l-a putut atinge pina acum. Universitatea detine cea mai vechie galerie de arta din tara. Peste 2500 de studenti se inscriu in fiecare an pentru a studia aici artele, comertul, muzica sau stiintele. Universitatea Mount Alisson a fost prima universitate din Canada care in 1862 a permis fetelor se studieze cot la cot cu baietii.  A fi acceptat la aceasta universitate este greu, media fiind de 87%. In aceasta localitate universitara sunt mai multe galerii de arta decit semafoare. Este renumita prin a produce recipienti ai bursei « Rhodes Scholars ». Bursa Rhodes este cea mai prestigioasa bursa din lume si cea mai veche. Studentii exceptionali care primesc aceasta bursa au posibilitatea sa studieze la Oxford, in Anglia timp de doi ani. John Turner, fostul prim ministru al Canadei, Bob Rae si Bill Clinton au beneficiat de aceasta bursa. Bursa a fost initiata de Cecil Rhodes, un britanic in 1903 si in fiecare an 83 de studenti din toata lumea primesc aceasta bursa.

In Sackville se poate vizita casa Colville, construita in 1879, unde a trait si a creat unul din cei mai mari pictori ai Canadei, Alex Colville (1920-2013).

Alex Colville a studiat la Universitatea Mount Allison intre 1938 si 1942. A fost un artist de razboi in timpul celui de al doilea razboi mondial. Operele sale sunt expuse in cele mai mari muzee ale lumii cum ar fi Tate Gallery  (Londra), Pekin, Muzeul de Arta Moderna din New York, Muzeul de Arta Moderna din Paris, muzeul Wallraf-Richartz din Cologne.

In New Brunswick se afla peste 50 de plaji perfecte pentru scaldat si bronzat, un mic colt de paradis printre care si plaja Parlee cu cea mai calda apa sarata din Canada, care poate atinge 24 de grade.

Orasul Shediac capitala mondiala a homarului este renumita pentru celebrul sau Festival al homarului si cea mai mare sculptura a unui homar din lume.

De aici ne-am indreptat spre Amherst, situat in Nova Scotia, renumit pentru plaja sa calda.

In numai doua zile am strabatut patru provincii canadiene si am aflat lucruri interesante din istoria fascinanta a Canadei bucurindu-ne din plin de imensitatea acestei tari.

Huatulco, un secret bine pastrat

Huatulco, un secret bine pastrat

Mexico este destinatia de predilectie a indragostitilor de soare si de resorturi de lux, a plajelor intinse cu nisip matasos si ape pristine de culoarea turcoazului. Cine nu a vizitat macar odata statiunea Cancun, Acapulco sau Puerto Vallarta!

Anul acesta ne-am aventurat spre Huatulco, in statul Oaxaca, o statiune putin cunoscuta, situata pe coasta Pacificului, in partea cea mai sudica a Mexicului, aproape de granita cu Guatemala dar apreciata de mexicani si famillile lor, ca fiind mai abordabila la pret.

Zborul spre paradisul mexican a durat cinci ore, cu compania West Jet, in care un film se plateste 6 dolari si castile de ascutat 3 dolari iar singura mincare oferita gratuit in pretul biletului a fost un mic pachet de pretzels, jus, cafea si apa.

Statiunea este aproape de aeroport la numai 25 de minute. Pe aeroport vamesii insotiti de un ciine te cautau pentru fructe. Avusesm cu mine citeva portocale si un ciine m-a mirosit. I-am explicat vamesului ca aveam inca in bagajul de mina cojile de portocala. Mi-a verificat politicos bagajul si m-a lasat sa intru fara probleme pentru ca declarasem mincarea. Ii sfatuiesc pe toti prietenii mei sa declare orice fel de mincare ce au cu ei pentru a nu avea probleme. Puteti aduce cu dvs sandwiches sau fructe dar trebuie sa le consumati inainte de a intra in tara respectiva.

Huatulco este prima localitate din Mexico si din America care in anul 2005 a primit cerificarea internationala Green Globe, ca fiind prima statiune eco turistica. Huatulco se afla pe primul loc urmata de Bali in Indonezia si Kaikoura in Noua Zeelanda care au primit acest premiu prestigios datorita dezvoltarii programelor de conservare a resurselor naturale. Intr-adevar in regiune se afla un numar de rezerve ecologice si o mare varietate de pasari. Pina si electricitatea este 100% curata fiind generata de forte eoliene si zona este joasa in carbon. Plaja Chahua este certificata ca fiind « playa limpia » sau Blue Flag Beach »

Aici se afla numeroase plantatii de cafea, printre care cea mai celebra este cafeaua parfumata Pluma, fondata in sec 19 de imigranti germani. Cafeaua Pluma este cultivata la o altitudine de 850 - 1400 metri. Cultura sa organica si briza marina contribuie la calitata exceptionala a acestei cafele. Tot aici se cultiva arborele de avocado, grapefruit, papaya, arborele de cafea si ananas. Cumparati cafea din oras pentru ca este mai ieftina decit la aeroport, la fel si tequila.

Bucataria provinciei Oaxaca este extrem de savuroasa si este considerata ca una dintre cele mai bune bucatarii regionale ale Mexicului. Pe aeroport poti cumpara tot felul de bunatati, de ciocolata, mole (sos de ciocolata) si cafea. Bucataria este renumita pentru brinza sa, cirnatii foarte condimentati si tamalele fierte in frunze de bananieri, fructe de mare cu sosuri exotice care contin cel putin 15 ingrediente. Tot aci se pot degusta lacuste prajite, carne de iguana frageda.  Un brandy local facut din cactus se numeste « mescal ». 

Oamenii locului sunt cu totul speciali, amabili cu turistii, zimbitori, caldurosi, latini.  Majoritatea sunt supraponderali si le place sa stea la piscina tot timpul in apa. Femeile mexicane poarta rochii traditionale. Am avut ocazia sa vad o nunta de mexicani care a avut loc pe plaja. Zona nu este deloc periculoasa pentru turisti, aici afindu-se o colonie de canadieni care detin condominiums si case provenind mai ales din Alberta.

Bahia de Huatulco se intinde peste 9 golfuri, lagune si numeroase plaje pe o lungime de 35 km. Nu departe exista si formatiuni de coral sub marin.

Cel mai important golf este fara indoiala Bahia Santa Cruz, unde se afla un port, magazine, buticuri de artizanat si numeroase hoteluri. Aici ancoreaza vapoarele de croaziera.

Bahia San Augustin este renumit pentru bariera de coral, una dintre cele mai mari din oceanul Pacific.

Mai exista Bahia Chahué, Bahia Tangolunda si Bahia Conejos.

In Huatulco este cald in orice sezon, avind o temperatura medie de 28 de grade, cu 365 mile de soare si 40 de zile de ploaie pe an. Trebuie sa va luati cu dvs numai haine vaporoase din bumbac.

Nu departe de Huatulco se afla La Crucecita, un mic orasel turístic renumit pentru biserica sa cu un tavan magnific picat de un artist mexican. Pe tavan se afla fecioara de Guadalupe, cea mai mare din lume. Orasul are o piata centrala dreptunghiulara cu un mic parc unde de Craciun este decorat un arbore artificial. Este interesant sa vizitati piata publica si sa ii vedeti pe locali in actiune. Se poate vedea si uzina de torillas din oras. Aici abunda magazine de amintiri, bijuterii din argint, opal si restaurante. Cum te vad ca esti strain se lipesc ca mustele de tine, unul cite unul te invita politicos sa intri in magazinul lui, unde bineinteles nu sunt preturi si trebuie sa te tocmesti. Exista si un Walmart mexican « Super Che »unde puteti cumpara bautura si cafea. Aici am gasit renumita crema de fata din perle. Perlele care nu sunt perfecte sunt folosite la fabricarea acestei creme terapeutice.

Pentru iubitorii de istorie si arheologie se poate vizita Bocana del Rio Copalita si un mic muzeu despre cultura pre ispanica.

Un alt loc de interes este Parcul national, unde te poti scufunda cu masca si tuba si poti explora fundul oceanului.

Din Huatulco se poate lua un autobuz local care costa 5 pesos sau un taxi  (25 pesos) pentru a ajunge in La Crucecita sau mers pe jos 20 de minute. Preturile la taxi sunt afisate la hotel. Excursiile organizate sunt cam piparate la pret si se platesc in dolari americani. Un masaj in Huatulco costa  75 US dollars.

Mi-a ramas in minte sarbatoarea Craciunului, « fiesta mexicana » pe care am petrecut-o pe plaja, unde s-a amenajat un ring de dans si toata lumea dansa in picioarele goale. Au fost aprinse  artificii si de la un alt hotel au fost lansate lanterne chinezesti pe cerul intunecat. A fost un spectacol  feeric si memorabil.  Eram numai 20 de turisti straini in rest bastinasi. Cina de Craciun a costat 100 de dollars, in care ni s-a dat un cocktail rose pentru femei si verde pentru barbati, cu tot felul de mirodenii. Am mincat peste, curcan, porc, fructe de mare, legume. Desertul a fost atragator constind din tort de ciocolata si prajitura in aspic cu goyava. La  miezul noptii ni s-a servit sampanie amestecata cu un jus roz. Petrecerea a durat pina la ora 2 dimineata. Mexicanii au foarte multi copii si erau incintati cind le dadeam la copii cite o bonboana, multumindu-mi de mii de ori.

M-a frapat ca toti ospatarii din statiune purtau un fileu pe cap si eram serviti si pe plaja, la sezlong sub umbrele.

Intotdeauna cind ma duc in Mexic, ma inscriu la serviciul consular din Ottawa (voyage.gc.ca/inscription) pentru ca Ministerial Afacerilor Externe al Canadei sa poata comunica cu mine in caz de urgenta.  In provincia Oaxaca exista un serviciu consular pe care il poti acceda la  numarul de telefon 52 (951) 513-3777 / 503-0722 Fax 52 (951) 515-2147 Email oxaca@international.gc.ca Consular district Chiapas, Oaxaca.

De asemenea exista un numar gratuit telefonic pentru a contacta Ambasada Canadei in Mexico City 01-800-706-2900 si centrul de urgenta din Ottawa 001-800-514-0129.