Copilul meu are foarte puţine teme şi îşi petrece timpul liber uitându-se la televizor

Copilul meu are foarte puţine teme şi îşi petrece timpul liber uitându-se la televizor. Ce mă sfatuiţi să fac?

În Canada la nivel elementar, clasele 1-6 se dau mai puţine teme, începând de la 10 minute la 30 minute pe zi. Temele constă în a citi cel puţin 30 min pe zi, matematică o pagină două pe săptămână, engleză sau franceză o pagina, două. Elevii au de obicei o săptămână să îşi termine temele. În plus mai au proiecte de terminat pentru studii sociale sau ştiinţă. Există şcoli care oferă programe gratuite de matematică pe computer “Dream Box”. Daca este interesat copilul dvs. de matematică, puteţi să îl înscrieţi la acest program mergând la www.dreambox.com plătind numai $12.95 lunar. De asemenea solicitaţi profesorului mai multe teme, în domeniul unde are nevoie copilul. Mai precis, iată care sunt directivele pentru teme:

Clasa I 5-10 minute pe zi, clasa II 10-20 minute pe zi, clasa III 15-20 minute pe zi, clasa IV 20-40 minute pe zi, clasa V 25- 50 minute pe zi, clasa VI 30 -60 minute pe zi, clasa VII 35-70 minute pe zi, clasa VIII 40-80 minute pe zi, clasele IX-X 6-10 ore pe săptămână, clasele XI-XII 10-20 ore pe săptămână.

Unde pot găsi aceste manuale pentru a le cumpăra?

Doresc să mă ocup mai mult de educaţia copilului meu şi aş dori să procur manuale şcolare pentru clasa a 3-a. Unde pot găsi aceste manuale pentru a le cumpăra?

În toate clasele există un buget pentru manuale şcolare. Aceste manuale nu se trimit acasă. Totuşi dacă insistaţi şi dacă profesorul are câteva manuale în plus, vă poate împrumuta pe o perioadă limitată o carte de matematică, de exemplu, să vă daţi seama la ce nivel lucrează copilul dvs. Puteţi deasemenea să vizitaţi clasa copilului, bineînţeles cu o programare, şi veţi vedea că în pupitrul elevului există manuale şcolare. Puteţi chiar asista la ore, cu permisiunea profesorului.

În legătură cu manualele şcolare, acestea sunt aprobate de Ministerul Învăţământului prin Trillium List. Mergeţi pe website-ul Ontario Ministry of Education Trilium List http://www.edu.gov.on.ca/trilliumlist/. Acolo găsiţi pe anii de studii, pe fiecare materie în parte clasate toate manualele şi editura unde le puteţi comanda.

De exemplu pentru cărţile de matematică în limba franceza apelaţi la editura Chenelière. Mergeţi pe website-ul lor www.cheneliere.ca, alegeţi un manual şi îl plătiţi cu Visa. Un manual poate costa până la $60.

Impresii de calatorie Puerto Rico

Pentru turistii blazati de tot ce le poate oferi un sejur all inclusive mai ales in perioada Craciunului, asa cum este cazul nostru, pot opta pentru o excursie culturala intr-o insula tropicala americana: Puerto Rico.  Este o insula mai putin cunoscuta in Canada dar care ofera satisfactii si placeri turistice inedite, in tara cu cel mai inalt nivel de civilizatie si venituri din Marea Caraibilor. Fara a cheltui sume astronomice, ne-am rezervat hotelul, avionul si inchiriat masina prin internet folosind serviciile Expedia.com. De stiut ca in aceasta perioada nu mai era nici o masina disponibila de inchiriat. Este bine sa iti rezervi totul dinainte.

Puerto Rico apartine Statelor Unite, puertoricanii avind pasaportul lor, fiind intr-un fel de commonwealth. Limba oficiala este spaniola, in locurile turistice se vorbeste de obicei engleza. 

Capitala insulei este un oras vibrant, modern cu hoteluri si magazine de lux., cu multe parcuri si plaje renumite. Capitala San Juan poseda un cartier istoric, viu colorat, cu multe cladiri in stil spaniol colonial. In nucleul orasului se afla adunate citeva muzee interesante de arta, folclor si etnografie. Portul San Juan este in permanenta animat de hoardele de turisti care coboara de pe imensele vapoare de croaziere. San Juan este al doilea oras specializat in coraziere de lux. Doua fortarete El Castillo San Felipe del Morro si  El Castillo de San Cristobal va invita la o calatorie in istorie. Preturile la muzee sunt ridicol de mici, in jur de 3 dolari de persoana. Mi-a placut in special Casa alba, construita in 1521 pentru guvernatorul insulei Ponce Leon si superba gradina spaniola maura din jurul ei. Pentru iubitorii de folcolor recomand Muzeul de las Americas.

Pentru turisti, orasul a pus la dispozitie un sistem de transport in comun gratuit, un fel de trolley deschis, de unde poti sa admiri frumusetile orasului si sa surprinzi pulsul strazii.

Puertoricanii sunt cei mai veseli oameni de pe Terra dupa anumite sondaje. Sunt volubili, galagiosi, amabili si iubitori de turisti. Am asistat si la un spectacol gratuit de o incairerea in autobuz si un concert de chitara.  Pentru a te deplasa dintr-un cartier in altul poti folosi autobuzele locale, care costa numai 75 de centi, in moneda exacta. Exista si taxiuri turistice dar pentru a vedea localnicii va sugerez sa calatoriti alaturi de ei. M-a surprins cit de multi obezi sunt in aceasta tara! 

In Puerto Rico sunt cele mai luxoase lanturi de hoteluri turistice cum ar fi Ritz Carlton, Hilton, Intercontinental, Marriot, numeroase cazinouri. In Canada,  numai  in Toronto si Montreal se afla un  hotel Ritz Carlton.

Chiria pentru un condominium timp de o luna este de $3000 iar electricitatea este de cel putin $300 lunar. Cu toate ca preturile sunt mai ridicate Puerto Rico atrage foarte multi turisti din toata lumea.

In Puerto Rico plajele sunt proprietatea statului si ai acces pe plaja si in fata hotelului de lux spre deosebire de Cancun unde am fost alungata pentru ca nu locuiam in acel hotel.

Nisipul este alb si fin, cea mai renumita plaja din Puerto Rico fiind Luquillo.Nu departe de plaja Luchillo exista un complex de mici restaurante locale, unde poti degusta delicatese creole la un dolar bucata.

Puerto Rico este si paradisul turismului ecologic. In primul rind exista o buna infrastructura, iar automobilele de inchiriat sunt la preturi accesibile iar benzina costa in jur de 87 de centi litrul. In plus turistii sunt protejati de o armata de politisti care au farurile luminate in permanenta in caz de nevoie. Desi in Puerto Rico au fost  inregistrate peste 2000 de crime anul trecut, turistii nu se numara printre victime. Exista totusi numeroase batai de traficanti de droguri. Daca te aventurezi intr-o suburbie poti sa fii acostat si sa ti se ceara bani.

Atractia numarul unu in Puerto Rico este  El Yunuque, padurea tropicala, care se poate vizita gratuit, exista numeroase parcari si poteci pentru iubitorii de calatorii in natura. Poti vedea doua cascade, numeroase plante tropicale, pasari si reptile.

Puerto Rico este mecca amatorilor de cumparaturi avind un urias mall: Plaza las Americas cu magazine ca Macy’s, Sears, Borders, JCPenny, unde puteti petreceti o zi intreaga,dar spre dezamagirea noastra am gasit cu greu un loc de parcare.

Cafeua este un produs de lux in Puerto Rico, daca vrei sa cumperi cafea, care este tinuta sub cheie in magazinele alimentare, trebuie sa astepti ca o vinzatoare sa iti deschida vitrina, la fel si romul.

Saptamina noastra in Puerto Rico a trecut repede, fara aventuri si probleme vamale, aducind acasa citeva sticle de renumitul rom Bacardi, cafea, muzica latino si caldura in suflet.

Olanda, tara muzeelor si a lalelelor

Olanda are farmecul ei prin simplitate si eleganta, prin modernism si respectul trecutului. Am petrecut o saptamina in tinutul neerlandez, unde am vizitat Amsterdam, Haarlem, Haga si  Sheveninghen de pe Marea Nordului. In primul rind ne-a impresionat sistemul rapid si ieftin de transport pe cale ferata. De la aeroportul Schiphol am luat trenul spre Haarleem, unde ne-am rezervat hotelul si la care am ajuns in 20 de minute. Am rezervat  6 nopti, la hotelul Amrath Grand Hotel Frans Hals, un hotel de 4 stele, situat in centrul orasului Haarlem, aproape de catedrala Grote Kerk si de piata principala Grote Markt. Ajunsi la primul muzeu ne-am cumparat un pass de muzee, valabil in toata Olanda timp de un an, la pretul de 45 de euro de persoana. In Haarlem se afla cel mai vechi muzeu din Olanda, fondat in anul 1778 de un negustor bogat care a folosit toata averea sa in acest scop. Daca va pasioneaza arta trebuie neaparat sa vizitati muzeul Frans Hals, un pictor olandez din secolul al XVII-lea, care a excelat mai ales prin portrete.

Ne-a frapat cit de petrecareti sunt olandezii, in fiecare seara terasele si restaurantele erau pline de turisti, la un pahar de vin, cu voie buna si cascade de ris. Nu era o exceptie sa vezi citeva femei la o masa consumind in exces bauturi alcoolice. Orasul, construit pe canale este de vis si fiecare coltisor de pamint este pretuit si utilizat.

De la Haarlem ne-am indreptat spre Amsterdam, un furnicar de turisti de pretutineni. Din fericire desi era vara climatul a fost blind si racoros prielnic turistilor. In Amsterdam trebuie sa mergi pe jos sau cu bicicleta pentru a strabate traseele turistice pe care ti le-ai propus sa le faci. Amsterdamul are o arhitectura tipica, cu case cu frontoane, viu  colorate, aliniate pe marginea canalelor. Amsterdamul este orasul cu cele mai multe muzee din lume. Amsterdamul este un oras ca dintr-o poveste a copilariei noastre, pe care nu-l vei uita nciodata si la care te vei gindi tot timpul!

Atractia primordiala in Amsterdam este Red Light District, cartierul rau famat si celebru, al prostitutiei legalizate, in orasul tolerantei.  Paradoxal, in orasul Haarlem, bordelul este situat intr-o anexa a bisericii.  In vitrine, fete, imbracate in lenjerie intima, de toate virstele si rasele te invitau la ele. Atentie, nu ai voie sa le fotografiezi pentru ca acest lucru le insulta!. Te tenteaza sa incerci marijuana sau hasisul, intra intr-o cafenea, este legal.

Olandezii sunt suplii pentru ca merg pe bicicleta. Exista magazine specializate pentru biciclete de la cele simple la cele de lux. Tineri, copii, batrini merg pe biciclete, cu tocuri inalte, cu rochii elegante, domni cu cravata si costum, cu cosuri decorate cu flori, cu mici remorci. La un moment dat m-am saturat de claxonul lor intermitent, ca pieton trebuie sa fii foarte atent la ...biciclete!  La populatia de 15 milioane de locuitori, exista 12 milioane de biciclete, pistele de biciclete, majoritatea asfaltate detin 20.000 km.

Cel mai impresionant muzeu din Amsterdam este muzeul Vincent van Gogh, care contine peste 200 de picturi ale marelui artist. Pentru iubitorii de pictura recomand muzeul national olandez Rijksmuseum. Interesanta este si casa lui Rembrandt, Rembrandthuis, o casa in care poti vizita 10 camere in care a locuit si a pictat Rembrandt intre anii 1639 si 1656. 

Haga, capitala Olandei este un oras  rezidential linistit, cu multa verdeata , cladiri medievale remarcabile in contrast cu cladiri moderne, inovatoare, strazi inguste, muzee si atractii turistice, in care isi are resedinta printesa Beatrix. In muzeul Mauritshuis se pot admira picturi semnate de Vermeer si Rembrandt. Cel mai renumit tablou este Fata cu cercel de perla al lui Vermeer, un tablou care nu s-a putut vinde in timpul vietii artistului. Tot aici se poate vedea si tabloul lui Rembrandt, Lectia de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp. In Haga se afla sediile unor institutii importante cum ar fi Tribunalul International, Curtea internationala de Justitie, Palatul din padure (resedinta reginei Beatrix).

De la Haga, la o aruncatura de bat se afla statiunea Sheveninghen, de la Marea Nordului. Plaja este imensa, cu nisip fin dar temperatura nu depaseste 22 de grade in timpul verii.

Olandezii sunt oameni politicosi, toti vorbesc limba engleza, toleranti si amabili. In hotel, la receptie fetele se ridicau in picioare cind vorbeai cu ele, in semn de respect. Ei sunt foarte economi, dovada abundenta magazinelor de mina a doua, in care poti cumpara orice.

Ca specialitati culinare recomand, kaassouffle, un fel de cascaval pane, pe care il cumperi in vending machines la pretul de 1 euro si delicioasele stroopwafel, un fel de gauffre cu o crema de sirop de caramel. Nu uitati celebra brinza gouda si heringii cruzi!

Cu siguranta voi reveni in Olanda, unde mai sunt atitea orase de vizitat si mai ales mi-as dori sa vad cimpurile de lalele primavara. In anul 1945 printesa Iuliana a Olandei a daruit orasului Ottawa 100.000 de bulbi de lalele, in semn de multumire si recunostiinta pentru aportul trupelor canadiene in eliberarea Olandei in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Muntenegru, o invitatie pe litoral

Muntenegru, «perla ascunsa a Mediteranei» este o tara  balcanica, minuscula, muntoasa cu iesire la mare. In ultimii ani atrage nenumarati turisti pentru litoralul sau la marea Adriatica. Am traversat-o in citeva ore pentru a ne indrepta spre litoral, in statiunea Ulcinj. Doriti o alternativa la formula soare si plaja, demipensiune, statiunea Ulcinj va asteapta in complexul hotelier Mediteran, la un pret rezonabil de 600 de dolari canadieni, transport in autocar din Bucuresti si ambianta pur romaneasca. Hotelul iti ofera un apartament, cu TV, aer conditionat, frigider si un balcon cu vedere spre mare.

Restaurantul hotelului are o superba terasa in aer liber, de unde poti admira apusuri de soare, plaja si faleza. Mincarea este traditionala, stil bufet, foarte gustoasa si variata. Hotelul are si o piscina cocotata pe o colina, unde te poti racori si relaxa la prinz. Ceea ce m-a atras mai mult pe litoralul lor sunt padurile de pin in contrast cu azurul apei cristaline de mare.

Litoralul din aceasta tara este accidentat, plajele nu au un nisip fin si sunt foarte aglomerate, ca de altfel si pe la noi in Romania.  Fiind o tara mai ieftina decit Croatia toti sirbii si europeenii de est isi indreapta privirea spre Muntenegru. Faleza este imbulzita noaptea de tineri care se plimba pe malul marii. Turistii sunt in general familii tinere care stau in gazda la particulari. Ziua plaja este aglomerata, zgomotoasa si murdara cu vinzatori ambulanti, de porumb, gogosi, dar daca iti place linistea poti sa incerci plajele private, artificial construite pe stinci si unde platesti 3 sau 4 euro de scaun si umbrela. Seara ai un concert gratuit de manele locale venite de la discotecile in aer liber. Nu lipsesc nici tiganii la cersit. 

La piata sau in magazine poti cumpara smochine proaspete si divin de dulci la numai 1 sau 2 ero kilogramul. In statiune poti vizita cetatea veche, care este transformata in muzeu, cu citeva sali etnografice, expozitii de pictura, un mic teatru in aer liber. Tot aici sunt amenajate nenumarate hoteluri mici sau pensiuni si restaurante. 

In aceasta localitate predomina musulmanii albanezi de unde si nenumaratele moschee, parca te afli intr-o tara musulmana. Localnicii sunt foarte prietenosi si amabili si bucurosi daca le vorbesti citeva cuvinte in limba lor. Traficul in localitate este infernal, nu se respecta nici un semn de circulatie soseaua fiind asalatata numai de masini de lux. 

Sveti Stefan este una din atractiille de elita din Muntenegru, unde isi dau intilinire capete incoronate, personalitati din lumea cinematografiei si a modei. Aici se gasesc hoteluri dintre cele mai luxoase din lume, din reteaua lantului hotelier Aman Resorts, unde o camera costa de la 750 la 1000 de euro pe noapte.

Intr-una din zi am fost in vizita la Cetinje, fondata in secolul XV,  situata la poalele muntelui Lovcen, vechea capitala regala si actuala capitala onorifica a tarii. Aici isi are locuinta de serviciu presedintele tarii. Minastirea Cetinje este celebra in lumea orthodoxismului prin cele 3 moaste  sfinte: mina sfintului Ioan Botezatorul, o bucata din sfinta Cruce si icoana Sfintei Maria. 

Simbolul orasului ramine mausoleul episcopului Danilo, fondatorul dinastiei Petrovic - Njegos. Pentru amatorii de muzee nu ratati vizitarea palatului regelui Nikola, unicul rege al acestei tari.

In drum spre Ulcinj am strabatut parcul national Durmitor,cu peisaje fabuloase care face parte din partrimoniul universal UNESCO. Rezervatia naturala este renumita pentru cele 17 lacuri glaciare si cel mai adinc canion din Europa, al doilea din lume dupa Grand Canyon, sapat de riul Tara. Soseaua serpuie printre munti prin sute de tuneluri, intr-un peisaj unic de vegetatie densa, de unde si numele tarii de Cerna Gora.

O statiune luxoasa de pe litorulaul muntenegru este Budva.  Este adesea numita Miami muntenegresc fiind cea mai populara statiune de pe litoral si cu o viata de noapte vibranta si peste 35 de plaje din pietris si pietre..

Ca suveniruri am cumparat ulei de masline local, produse cosmetice, rahat, port cheie, steagul national, produse din piele.

Vinurile muntenegresti sunt ieftine si bune la fel ca si bera locala sub un euro in supermarketuri. 

In concluzie, merita sa vizitati aceasta tara, ca o destinatie noua de vacanta, atita timp cit este mai abordabila la pret, datorita peisajelor superbe, climatului mediteran, litoralului de pe coasta adriatica, si mai ales localnicilor primitori si calzi.

Madrid un oras imperial

A cunoaste o capitala europeana iti ia cel putin o saptamina de mers pe jos ca turist pieton pentru a-i strabate in lung si in lat toate colturile. Nu demult am consacrat acest timp capitalei iberice Madrid, printr-o excursie individuala creata cu ajutorul agentiei Expedia.ca prin care mi-am rezervat biletul de avion, hotelul si transferul la hotel. Am avut sansa sa consult inainte de plecare o prietena nascuta in Spania si care a locuit cea mai mare parte a vietii ei in Madrid. Bineinteles am avut cu mine si citeva ghiduri despre Madrid. Am parasit Canada in timpul iernii ca sa ajungem acolo in plina primavara, cu pomi infloriti, iarba verde, mult soare si mai putin turisti. Simbata toata lumea iesise la plimbare si toate restaurantele erau luate la atac de o multime de madridezi, cu femei cochete imbracate in haini de blana, ceea ce eu nu mai vazusem demult in Canada. Mijlocul de transport in metrou sau in trenuri rapide este foarte eficace si ieftin, fiind subventionat de guvern, un bilet costind in jur de 1.5 euro. Am debarcat in mijlocul orasului, la kilometrul zero, la Puerta del Sol, locul emblematic al orasului marcat de statuia unui urs care maninca zmeura, animat de multe magazine de amintiri.  De acolo ne-am indreptat spre Palatul regal, o cladire impunatoare, dar care este deschis numai partial publicului. In drum spre palat o multime de cersetori tigani, se adunasera strategic prin fata bisericilor. De la palat se poate admira tot orasul cu parcuri multe, cladiri impunatoare si o miriada de statui. In Madrid, renumit pentru iubitorii de arta sunt peste 73 de muzee care asteapta sa le vizitati.

Printre obiectivele cele mai prestigioase se numara muzeul Prado, renumit pentru tablourile Las Meninas (familia regelui Filip al IV lea) de Velasquez si Impuscaturile din 3 mai de Goya precum si alte capodopere ale scolii spaniole, italiene si flamande. Daca iubiti muzeele si aveti intentia sa le vizitati pe toate este o idee buna sa cumparati un pass (Paseo del Arte) la pretul de 21,60 euros in care intra vizitarea a trei muzee de arta: Prado, Thyssen-Bornemisza si Reina Sofia. Exista si o zi pe sapatamina cind muzeul  are citeva ore gratuite dar si timpul de asteptare la coada este enorm. Pentru iubitorii de arta moderna recomand muzeul Reina Sofia unde puteti vedea tablouri de Pablo Picasso si Salvador Dali, de la inceputurile carierei lor pana la definitivarea unui stil ce a uimit lumea. Faimoasa "Guernica" a lui Picasso se gaseste la Reina Sofia, iar in camera ce-o gazduieste vei descoperi fotografii din toate etapele creatiei ei.

Muzeul Americii m-a frapat prin bogatia de obiecte apartinind tarilor din America Latina, bogat in obiecte din aur, obiecte aztece, maya tot ce au acaparat conchistadorii spanioli. Madridul a fost punctul de plecare al celor mai spectaculoase descoperiri geografice ale umanitatii. Gradina botanica regala merita sa fie vizitata, iar primavara am admirat superbii arbusti de camelia.

Este bine de stiut ca foarte multe muzee sunt deschise si lunea, pentru a profita din plin de sejurul dvs.

Am intrat in magazinele luxuase de imbracaminte din centrul Madridului si am fost impresionata de calitatea serviciului. In schimb am intilnit  intr-un cartier rezidential de la periferia orasului magazine care erau baricadate si care ti se deschidea usa daca aratai incredere iar intr-un magazin de incaltaminte vinzatoarea mi-a interzis sa ating cu mina pantofii. Cel mai mare lant de magazine din Spania este El Corte Ingles, comparabil cu The Bay de la noi in Canada.

Madridul este un oras verde si ecologic, cu multi copaci maturi. Am vizitat un cartier ecologic rezidential inovator in acest domeniu. Hotelul nostru apartament ,Be Smart Madrid Albufera, a fost dotat cu  mobila moderna, mini bucatarie, masina de spalat vase, cuptor, aragaz, frigider.

In vizita la Madrid nu uitati sa incercati  churros si cacao, un fel de prajitura prajita in ulei, in forma de o tija cilindrica pe care o inmuiati intr-o pasta de cacao, pe care locuitorii Madridului o consuma la micul dejun. Bineinteles trebuie neaparat sa gustati tapas, gustarile tipice spaniole.

Iubitorii de verdeata si de jogging pot sa se plimbe prin parcul Retiro, unde puteti pierde o zi întreagă pe aleile kilometrice ce strabat pilcuri de copaci, monumente, castele şi muzee. In parc se poate vizita Castelul de Cristal, un fel de chiosc care adapostete tot felul de expozitii si evenimente artistice.

Minastirea des las Descalzas Reales (minastirea descultelor) este un popas obligatoriu in mijlocul Madridului. Aceasta minastire a adapostit multe doamne de origina nobila care au adus cu ele zestrea lor pe care au donat-o lacasului. Multe dintre ele au ramas vaduve tinere sau altele au suferit dezamagiri in dragoste. Pretul de intrare este de numai 5 euro iar muzeul se poate vizita numai cu un ghid si este intotdeauna o afluenta de turisti.

Desi Madridul nu este de talia altor orase imperiale ca Viena, Londra sau Paris merita sa ii acordati o vizita fiind un oras cosmopolit modern.

Florida, o destinatie turistica pentru toate gusturile

Am revenit in Florida dupa 15 ani, dupa ce m-am familiarizat cu toate insulele din marea Caraibilor, pentru a admite ca este o destinatie fascinanta, aproape de noi canadienii, cu farmecul ei exotic si numeroase atractii. Iarna Florida atrage un numar mare de turisti de virsta a treia dar si familii cu copii. Iti place golful, iti place natura, iti place sa mergi pe jos, iti place sa inoti, sa cutreieri magazinele, sau pur si simplu sa lenevesti pe plaja la soare, iata locul ideal pentru tine. Nu pot uita nici parfumul livezilor de portocali din Florida, aici am descoperit edenul de pe pamint!. Am calatorit de-a lungul anilor intens prin Florida, pe coasta de est si de vest, am vizitat o varietate de muzee, acvarii, parcuri tematice etc. Florida este un univers in sine, un stat primitor si insorit. Florida este punctul de pornire al croazierilor de lux.

In acest articol ma voi opri sa prezint sejurul meu la Hollywood, Florida, un loc unde multi canadieni francezi si romani au proprietati sau revin aici anual.

De la Toronto pina la Fort Lauderdale sau Miami, un zbor pe aceasta ruta dureaza trei ore. Deoarece am calatorit in perioada vacantei de primavara , care de fapt este de evitat fiind cea mai scumpa perioada a anului, am rezervat biletele din noiembrie si am zburat din Detroit, cu un zbor non stop. Am rezervat un hotel la aeroport in acelasi timp, cu cit rezervi din timp este mai abordabil, $32 pe noapte cu micul dejun iar masina ne-a costa $5 pe noapte, un pret rezonabil.

Am revazut aceasta parte a Floridei dupa o perioada lunga si spre surprinderea mea m-a impresionat opulenta, masinile de lux, curatenia, cladirile majestoase. Hollywood este bilingv (engleza-franceza), primitor, cu pancarte de genul «Bine ati venit prietenii nostri canadieni». Majoritatea turistilor sunt din Quebec si se vorbeste franceza la tot pasul, poti chiar sa cumperi ziare in limba franceza. Pina acum doi ani toate casele erau preluate de banca si pretul lor scazuse enorm, acum economia s-a redresat.

Farmecul statiunii Hollywood este dat de faleza lunga de 12 km, recent renovata si care a costat peste 14 milioane de dolari. Aceasta faleza imi aminteste de faleza noastra din Eforie Nord, de plimbarile nocturne sub briza marii. Aici insa faleza este construita pentru pietoni, amatorii de

jogging si pentru ciclisti. Exista numeroase toalete moderne gratuite, dusuri, un teatru in aer liber gratuit, spre deosebire de Italia unde de abia gasesti o bucatica de plaja gratuita. Ca in toate parcurile si plajile din Amercia curatenia este impecabila, ceea ce demonstreaza un nivel inalt de civilizatie. Plajele din tarile fost comuniste sunt dezgustator de murdare.

Plaja este lunga, cu nisip fin, survoalta de pelicani si alte pasari marine. Plaja este gratuita iar parcarea costa intre 5 si 7 dolari pe zi. Pe plaja sunt numeroase restaurante cu terase in aer liber, hoteluri, mici magazine, centre de inchiriat biciclete.

In contrast cu Hollywood este Fort Lauderdale, la 15 minute distanta, un oras modern, cu condominioane de lux, cu miriade de canale, un fel de Venetie a Floridei, cu centre comerciale uriase, muzee variate.

Din acest sejur mi-a placut in special, parcul national Everglades, care se intinde pe o suprafata de 4.3 milioane de hectare de climat subtropical si care atrage anual peste 50 de milioane de turisti. Nu am vazut atitea animale ca aici. Se spune ca, Costa Rica este paradisul animalelor dar din nefericire nu prea ai ocazia sa le vezi. Aici am vazut numerosi crocodili la un metru departare de drumul pietonal, lenevind la soare, numeroase specii de pasari marine si de prada, serpi, pesti si broaste, fluturi, etc. Nici nu este scumpa intrarea, se plateste pe masina $10 dolari, poti vizita individual sau cu un ghid, in general voluntari care acompaniaza turistii. Daca nu iti place sa mergi pe jos sau iti este frica de crocodili poti cumpara un tur de autobus deschis, care dureaza doua ore. In parc sunt mai mult de 170 de specii de pasari de vazut, asadar nu uitati sa va luati cu dvs un binoclu!

O specialitate culinara a Floridei este «key lime pie» , placinta cu lamiie si carnea de crocodil, am incercat placinta, un desert usor cu mult parfum nu si carnea de crocodil!

Pot afirma cu adevarat ca in perioada vacantei de primavara toate avioanele zbor spre Florida si nu este o idee rea sa va petereceti o vacanta  memorabila acolo.

Conacul dintre plopi

Surprize la doi pasi de casa 

In timpul verii suntem atrasi de drumetii si excursii chiar daca nu avem ramase zile de concediu. Ce frumoasa este vara canadiana care te imbie la iarba verde, un scaldat intr-un lac si de ce nu la o cunoastere a patrimoniului istoric canadian. Marturisesc ca ma simt atrasa de urmele trecutului si ca apreciez toate eforturile statului canadian sa conserve monumentele de arta si sa le ofere publicului la un pret aceptabil. In America pretul muzeelor este mult mai ridicat, arta si cultura fiind un apanaj al celor instariti.

Am descoperit nu demult «Conacul dintre plopi» (Cottonwood mansion). Fugisem de canicula insuportabila din oras si am petrecut o zi la plaja pe malul lacului Erie. In drum spre casa am dat peste acest conac, construit in 1870 de William Holmes, un fost mosier menonit si camatar, situat in localitatea Selkirk, 740 Haldimand Rd.53. Se spune ca acest speculator de pamint nu era o persoana amabila si imprumuta bani cu 20% dobinda. Cladirea, cu 15 camere din caramida rosie, in stil italian este pierduta in mijlocul cimpului si inconjurata de plopi. Muzeul este proprietate particulara iar intrarea costa $5 de persoana. In anul 1988 Lary Hamilton din Massachussets a cumparat casa in ruina si a inceput restaurarea ei. Comunitatea a ajutat pe proprietar sa restaureze cladirea prin donatii si colecte de fonduri cu $250.000 si munca voluntara. In interior se afla mobilier de epoca victoriana donat de fostii proprietari, obiecte de imbracaminte, tablouri, fotografii, jucarii,unelte, de la diferiti donatori. Spre deosebire de alte muzee poti atinge obiectele expuse. Toate camerele sunt deschise publicului, inclusiv veranda de la ultimul etaj, de unde se poate admira imprejurimile. Salile se pot inchiria pentru diferite ocazii, un ghid ofera turul de muzeu pentru vizitatori si elevi.

In drum spre casa ne-am oprit si la rezervatia indiana a celor 6 natiuni de pe riul Grand (Six Nations of the Grand River First Nation). Ne-a frapat in primul rind ce ieftin era pretul benzinei de pe rezervatie de fapt sunt doua preturi unul pentru nativi si unul pentru canadienii de rind. Nu este de mirare ei nu platesc taxe ca noi!  Aceasta rezervatie este cea mai mare din Canada, avind peste 24.000 de membri, situata nu depate de Brantford. Pe acest teritoriu indian locuiesc peste 12.000 de locuitori, fiind singurul teritoriu din America de Nord in care cele 6 triburi iroqueze locuiesc impreuna, pe o suprafata de 190 km patrati. In aceasta localitate sunt multe magazine in care se vind tigari la un pret rezonabil.  Prin localitate se pot admira totemuri sculpate de indieni, case din lemn tipice. O mare atractie este cursa de masini «Ohsweken Speedway Race Track»,  la care participa amatori de acest sport de pretutindeni, in fiecare vineri iar costul este de numai $10. Am auzit de existenta renumitului «Pow Wow.»,serbare anuala indiana, care are loc in ultima saptamina din iulie. Este o idee buna sa participati la acest eveniment, in special daca sunteti amatori de costume colorate autentice, muzica si dans, artizanat si mincaruri tipice. In rezerva se poate vizita casa in care s-a nascut Pauline Johnston, poeta si scriitoare de descendenta indiana.

M-am intors acasa multumita sufleteste de felul cum mi-m petrecut ziua si mi-am imbogatit cunostiintel mele de istorie si etnografie canadiana.

Un week-end la Chicago

Chicago este unul dintre cele mai fascinante orase ale Americii, pe care l-am vizitat de citeva ori si la care m-as reintoarce intr-o zi sa-l revad. Asadar doriti o schimbare din rutina de fiecare zi, planificati-va o mini vacanta culturala si de shopping la Chicago, care nu va costa mare lucru si nu este chiar asa de departe de Canada. Excursia se poate face uşor, într-un long week-end, şi se poate limita numai la citeva sute de dolari canadieni In primul rind trebuie sa va rezervati hotelul la Chicago, in centru, este de recomandat pentru a va bucura din plin de frumusetea acestui oras american.

Auzisem de la prieteni despre existenţa unei mânăstiri româneşti în Michigan, mânăstirea Adormirea Maicii Domnului. Primul nostru popas spre Chicago, a fost la acest lăcaş sfînt, situat în Rives Junction, (3389 Rives Eaton Rd) nu departe de oraşul Jackson, la o oră de Detroit.

Aici se poate veni în pelerinaj, la o rugăciune şi o meditaţie spirituală, eventual dormi la măicuţe, mânăstirea având o capacitate de cazare de 20 de paturi. Proprietatea mânăstirii, înfiinţată acum 22 de ani de cîteva calugăriţe din România, este superbă şi se întinde pe o suprafaţa uriaşă. Mânăstirea în sine are structura unei mânăstiri de pe la noi. Telefonaţi la acest număr dacă intenţionaţi să staţi peste noapte (517) 569-2873 să fiţi siguri că sunt locuri de dormit.

De la Jacskon ne-am continuat drumul spre Chicago, unde ne-am oprit în statul Indiana să vizităm un complex de magazine tip factory outlets. În scurt timp am ajuns la Chicago, un oraş cu siluete gigantice de zgârie nori. Ne-am cazat într-un hotel din centrul oraşului, nu departe de Institutul de Arta. Arhitectura orasului Chicago este uimitoare, de la zgirie nori la art-deco-ul anilor 1930. Art-deco-ul imbina elemente ale diverselor epoci avind ca rezultat creatii arhitecturale unicat. Bucurestiul nostru are de asemenea o colectie de cladiri art-deco reprezentative. Arhitecti din lumea intreaga vin la Chicago pentru a admira creatiile marilor arhitecti cum ar fi Louis Sullivan, Frank Lloyd Wright si Ludwig Mie van der Rohe.

Vara, centrul orasului (the loop) este foarte aglomerat de turisti din toate colturile lumii. Trebuie neaparat sa strabateti de la un cap la altul aleea Michigan (Magnificent Mile) mindria sau emblema orasului, punctata de monumente istorice, arhitecturale si de magazine de lux. Chicago poseda nenumarate muzee, pe care le puteti vizita cumparind un pass de muzee si acces la autobuzele specializate de tur de oras, Chicago Go Card pentru $72 pentru o zi sau $105 pentru 2 zile. Pe lîngă preţul redus, cu această legitimaţie ai prioritate la intrarea în muzee.. Nu puteti sa mergeti la Chicago fara sa nu vizitati Art Institute of Chicago, renumit pentru colectiile de impresionisti francezi. În acest imens muzeu, unul dintre cele mai bogate din America am descoperit o sală închinată lui Brâncuşi cu doisprezece sculpturi ale părintelui sculpturii moderne. Am fost puţin dezamăgită să aflu ca de fapt Brâncuşi este francez născut în România.

In Chicago se pot vizita la tot pasul sculpturi si monumente realizate de Picasso, Chagall, Miro, Caldet si altii. Chicago este asezat pe malul lacului Michigan si se mindreste cu multe parcuri cum ar fi Millenium Park, Lincoln Park, Grant Park, etc. Ne-au frapat cozile uriaşe, la toate muzeele locale. Ne-am putut deplasa cu uşurinţă prin oraş datorită pasului nostru (un mare ajutor) care ne-a permis să participăm la turul de oraş, să coborâm şi se ne reîmbarcăm, de câte ori aveam nevoie. Cea mai mare avalanşă de turişti a fost la acvariul John G. Shed. Am hoinărit câteva ore în imensul muzeu Field, o adevărată enciclopedie a istoriei umanităţii. Pentru iubitorii de ştiinţe recomand planetariul Adler. În Chicago se află cea mai mare bibliotecă din lume şi turnul Sears, al doilea că mărime pe plan mondial. In centrul orasului se afla magazinul Macy’s, fost Marshall Field’s, unul din cele mai vechi si cele mai mari magazine din lume, care detine cel mai mare dom de sticla stil Tiffany din Statele Unite.

Chicago este un paradis al iubitorilor de creaţii vestimentare şi un oraş cu o arhitectură şi o eleganţă europeană. În fiecare seară se putea viziona un spectacol gratuit, în parcul Milenium, în aer liber. Oraşul este renumit prin pizza sa specială şi preparatele italieneşti. Ghidul turului de oraş ne-a indicat şi locul unde preşedintele Obama şi-a ţinut discursul.

Nu am mai vazut prin alte parti condominioane de lux cu masini si ambarcatiuni la scara, situate pe malul riului Chicago. Un farmec deosbit in Chicago il are si metroul suspendat din centrul de afaceri.

Belize, mit si realitate

Belize este o mica tara in America centrala, in care se vorbeste limba engleza, fiind o fosta colonie britanica. Numele pare exotic si esti tentat sa o vizitezi. Dupa ce am citit cel putin 5 ghiduri turistice foarte pozitive dedicate acestei destinatii, ne-am aventurat sa o vizitam. Ne-am rezervat biletele de avion si hotelul prin Expedia.ca si iata-ne ajunsi pe teritoriul acestei tari pline de contraste. Nu ne-am mai dorit all inclusive si am optat pentru formula aventuri, explorari, descoperiri personale. Am aterizat in Belize City, capitala tarii, un orasel tip tropical, intins pe tarmul marii Caraibe. Am fost cazati in hotelul Princess, cel mai impunator hotel din tara, cu vedere spre mare si situat intr-un cartier rezidential. Camera si serviciile, micul dejun inclus au fost excelente.  Nu ieseai bine din hotel  cind toate taxiurile se opreau sa iti ofere serviciile desi a merge pina in centrul istoric nu dura mai mult de 15 minute. In centrul orasului, nimic interesant decit casa guvernatorului britanic, o biserica si un mic muzeu adapostit in fosta inchisoare coloniala. Dar Belize este o destinatie a croazierelor de lux, citeodata chiar 5 vapoare cu un flux de 18.000 de turisti invadeaza acest orasel. Apar din senin autobuze, trasuri cu cai, mini vanuri,  fete care imletesc parul, artisti locali, care se arunca ca lacustele peste bietul turist. Turismul este singura industrie in aceasta tara. Proprietarii croazierelor de lux au construit un mall, «Tourist village» cu magazine de lux, bijuterii, haine, bauturi cu preturi astronomice pentru a atrage turistii.

Am fost avertizti sa nu iesim din hotel noaptea dar chiar si ziua era riscant sa ne plimbam in oras. La toate colturile am intilnit cersetori care iti cerau un dolar si daca indrazneai sa nu le dai ti se adresau cu insulte de genul «gunoi alb» Am cumparat din curiozitate ziarul local in care nu se vorbea decit de crime. Adevarul este ca intr-o zi am vazut pete de singe si am aflat mai tirziu la TV ca a fost locul  unei incaierari. Pentru prima data cind merg intr-o tara in care simiti ca turistul este o prada usoara. Am inchirat o masina (la un pret de 90$ USA) pe zi si am vizitat citeva obiective Maya, doua piramide si un fost palat. Intr-unul din ghidurile turistice era mentionat numele unei  ghide localnice care lucra la templul  Altun Ha si care te sfatuia sa iti iei un ghid si ca pretul este de $10 pe grup. Ajunsi acolo ne-am format un mic grup de 7 persoane dar mare ne-a fost surpriza cind ghida ne-a cerut $5 de persoana pentru o vizita ghidata de 30 de minute. Acesta este pulsul pietii, localnicii incearca cu orice pret sa te insele. Taxiurile nu au contoar si preturile variaza platindu-se pe numar de persoane nu pe kilometri. Proprietarul centrului de inchiriat masini Crystal, un texan de origine ne-a invitat sa ii vizitam muzeul personal, mult mai bogat in obiecte decit muzeul national. Intr-o zi ne-am aventurat sa mergem la gradina zoologica cu atobuzul local. Pretul gradinii zoologice este cam piparat, $15 USA de persoana iar pentru localnici costa numai $5. In gradina zoologica am vazut animale tipice acestei tari, gradina este mica dar curata si are niste explicatii haioase pentru fiecare animal. Daca esti amator de senzatii tari, marturisesc ca nu sunt genul, puteai sa platesti $50 pentru a te inchide intr-o cusca si stai fata in fata cu o pantera care isi ia prinzul. Aveai ocazia sa te joci cu un sarpe boa, acest joc fiind gratuit, dar detest serpii asa ca am refuzat propunerea mariminoasa din partea lor. La intoarcere in autobuz, eram 3 albi intr-un autobuz supraaglomerat deoameni de culoare. O femeie chiar s-a exprimat in gura mare ce cautam noi cu ei»hai sa ii dam jos!» Nu ne-a dat nimeni jos, dar nu ne-am simtit bine. Oamenii nu sunt fericiti, sunt foarte saraci, au chiar un proverb ca» sunt asa de saraci de gasesc boaba de fasole in rahat». Totul este foarte scump, o sticla de vin  cea mai ieftina costa $13. Soselele sunt pustii, circula foarte putine masini. In capitala lor exista numai 3 stopuri, pe care nimeni nu le respecta, asadar atentie la un haos rutier! Infrastructura dateaza de pe timpul cind Belize era o colonie britanica si se numea Hondurasul britanic. O mina de oameni de culoare au preluat puterea, sunt proprietarii tuturor magazinelor, bancilor,statiilor de benzina, etc. In Belize nu exista stele la hotel, singurile evaluari sunt date de turisti prin TripAdvisor. Ne-am hotarit sa schimbam niste dolari canadieni intr-o zi si ne-am dus la banca canadiana CIBC. Ni s-a cerut 10% comision. Orice produs este taxat cu 12.5%, de aici si alimentele sunt foarte scumpe. Nu exista data de expriare pe alimente. In oras traiesc foarte multe nationalitati. Chinejii si indienii detin monopolul comertului. Chiar si un magazin pedagogic unde se vindeau manuale scolare avea un body guard. Populatia este terorizata de traficantii de droguri care se impusca intre ei.

Totusi aceasta tara atrage turisti din toata lumea pentru natura si bariera de coral, a doua din lume dupa Australia, leaganul a peste 100 de corali si 500 de pesti exotici.  Tot  aici se afla  misterioasa Blue Hole pe care Jacques Yves Cousteau a declarat-o ca una din cele mai bune locuri de scuba diving din lume. Pentru a face snorkoling si scuba diving trebuie sa mergi pe cele doua insule San Pedro si Caye Caulker. Pentru a ajunge pe insule, la o distanta de 30 de minute sau o ora de tarm, trebuie sa iei un water taxi. Vapoarele sunt supra aglomerate si nu se respecta nici o regula de safety. Dar pe cele doua insule nu exista plaji, plaja este foarte ingusta iar preturile la hoteluri ridicate. Orasul Belize nu are plaja iar apa nu este de turcoaz asa cum te informeaza Lonely Planet, ci din contra cafenie, murdara si plina de alge si deseuri umane, unde nu se scalda nimeni. Am vazut oameni care curata strada, dar localnicii nu pastreaza curatenia, taie pestele pe bulevardul principal si lasa acolo solzii.

Am petrecut revelionul in Belize. In parcul din fata hotelului nostru se tinea in fiecare an aceast eveniment. Au ridicat o scena, au venit vendori, localnici imbracati in haine de sarbatoare. Pentru a intra in parc erai controlat de arme de catre politie. Am avut un spectacol superb de artificii. Mergind spre granita cu Guatemala am vizitat un sat de menoniti, care au ferme de animale si pasari, cultiva terenul si asigura  toata productia de carne in Belize. Totul era imaculat de curat spre deosebire de restul tarii unde muradaria este pe primul plan. In schimb peste tot toaletele pentru turisti erau foarte curate.

La intoarcere din Belize trebuie sa platesti 39.25 de dolari  de persoana, departure tax.

Belize este paradisul eco turismului. Poti dormi intr-o cabana de stuf, sa fii singur pe o insula, tu si tintarii!. Am vizitat si o rezerva de maimute, in care puteai vedea citeva familii de maimute cu pui pe spatele mamelor si care veneau sa manince frunze din mina. 

Fiind la granita cu Mexico mincarea este influentata de ei, se putea minca specialitati mexicane in mici restaurante pentru localnici. Tipic belizian este vinul din cashew, produs local foarte dulce. Daca ai o pensie de peste $2000 US poti sa te pensionezi in Belize. Este tara de care s-a indragostit baronul Bliss si care a lasat in testamentul sau doua milioane de dolari.

Amatorilor de aventuri, gata, start, Belize va asteapta!

Prin Albania, tara sultanului rosu

In vara aceasta am descoperit Albania, dechisa nu demult turismului planetar si in plin progres cultural. Am intrat in Albania prin Muntenegru si am traversat-o intr-o zi. Mi-a fost suficient sa ii aflu pulsul si sa savurez exotismul fanariotic.  Nu degeaba a fost numita destinatia turistica nr unul in anul 2011 de catre Lonly Planet.! Cea mai mica tara din Europa este o tara plina de contraste si locuri tainuite de catre Enver Hodja, conducatorul comunist. Este tara cu cea mai mare imigratie a populatiei datorita nivelului scazut de trai mostenit de la comunism. Este o tara muntoasa cu deschidere spre mare, cu oameni muncitori si harnici lucrind fiecare bucatica de pamint arabil. Albania are o istorie fabuloasa, pe acest teritoriu au convietuit ilirici, romani, bizantini si turci. De la Imperiul Otoman au mostenit religia, obiceiurile orientale si nenumaratele moschee. Sunt foarte multi  copii de tigani albanezi pe strazile capitalei care te agaseaza cerundu-ti bani. Sunt atit de insitenti ca te urmeaza peste tot si intra chiar in restaurant dupa tine atingind cu minutele lor murdare farfuria cu mincare. Nestiind cum sa ma descotorosesc de ei mi-a trecut prin minte o expresie de origine turca pe care nu am utilizat-o de ani de zile:»Hai sictir!» care de fapt inseamna pleaca de aici pe un ton dur. Ca prin minune tiganusii au plecat si m-au lasat in pace. Am vazut piete ad-hoc pe marginea soselei la periferia capitalei Tirana, pline de marfuri chinezesti si produse locale. M-a frapat sa vad oameni cu vaca si capra de sfoara venind sa le vinda la tirg. Condusul prin Albania este haotic, daca condusul in Romania va displace, in Albania nu exista nici o regula de circulatie si soferii nu te lasa sa traversezi strada, ei au prioritate. Am ramas socata cind am vazut pe un drum national foarte frecventat un tigan cu picioare amputate plasat in mijlocul strazii la cersit. Era un adevarat pericol rutier , o obstructie in circulatie, fiecare ferindu-se sa nu il loveasca, ceva care depaseste conditia umana! Eram in tr-o statiune turistica Durres, al doilea oras al Albaniei, linga mine un politist de circulatie, inconjurata de un roi de tigani si nu puteam sa traverzez strada. Am comunicat prin semne cu el si l-am rugat sa faca ceva, m-a ignorat total. Dupa citva timp, cind s-au potolit masinile am reusit sa traversez strada si sa ma indrept spre un  amfiteatru roman,  cu un pret de intrare putin exagerata dar au lasat din pret si ne-au permis sa vizitam acest obiectiv turistic putin abandonat si care mirosea a urina. Bineinteles ca banii au intrat in buzunarele lor fara sa ne emita nici un bilet. Preturile in magazine sunt cele mai scazute din tarile fost comuniste si ma depaseste ideea de ce alimentele in Romania sunt atit de scumpe, la paritate cu produsele din Canada.

Centrul Tiranei este curat, cu cladiri bine intretinute, predominind stilul greoi stalinist.  In piata centrala se ridica statuia ecvestra a eroului national Scanderberg, renumit pentru eroismul sau in lupta antiotomana. Mohamed al doilea i-ar fi cerut spada so o vada cum reuseste el sa ii elimine pe turci. Legenda spune ca sultanul a ramas uimit la vederea unei sabii vechi. Cu aceasta sabie ai cistigat 22 de batalii, nu mi se pare deloc fermecata, in palatul meu am sabii mult mai solide si mai aratoase,. Atunci unde este minunea? La care eroul i-ar fi raspuns ca excelenta sa a vazut sabia dar nu si bratul ... Tirana a devenit capitala Albaniei in 1920, fiind fondata de Suleiman pasa in 1614. Este un oras haotic la care s-au adaugat cartiere dupa 1990. Este un oras aglomerat si pestrit cu aproape un milion de locuitori. In centru se poate vedea turnul cu ceas, , moscheia, opera, muzeul de istorie, universitatea. Transportul in comun este realizat de autobuze. Sunt nenumarate restaurante si cafenele moderne dar in care toaletele sunt turcesti! Daca vi se pare ca in Romania vedeti o colectie de masini scumpe duceti-va in Albania unde este comun sa vedeti Maserati si masini de lux circulind pe sosele de mina a treia. In Tirana se afla si piramida , monumentul pe care si l-a ridicat Enver Hodja, supranumit si sultanul rosu, aflat acum in ruina, transformat intr-o sala de expozitii si decorat cu grafitti. Enver Hodja, de origine musulmana a fost conducatorul «iubit» al Albaniei intre 1944 si 1985 si care a adus «tara vulturilor» la ruina totala. Tinarul Enver, mai mult dandy decit student a avut o bursa de studii la Universitatea Montpellier din Paris, fara a o termina insa, inainte de a lucra la consulatul albanez de la Bruxelles. A cochetat cu Tito, Khrouchtchev si Mao. Bolnav si paranoic a construit cele mai multe buncare din Europa fiind terorizat de ideea ca cineva il va ucide si ii va invada tara. Dictatura lui Hodja este una dintre cele mai represive din istoria contemporana a Europei, aducind tara la o isolare totala. In 1967 el a proclamat Albania primul stat ateu din lume,inchizind si demolind biserici si moschee. Pina in 1957 albanezii se hraneau pe cartela si au trait timp de 40 de ani sub o dicatatura tragica. In Tirana nu a existat in timpul dictatorului nici o masina cu exceptia masinilor oficiale. In Tirana se afla si un monument dedicat mamei Tereza, de origine albaneza.

Am auzit ca in Albania ar fi niste sate de aromani care vorbesc inca romaneste.

In orasul Durres, situat pe malul marii hotelurile, cu preturi accesibile, au aparut ca ciupercile printre case modeste si alte relicve comuniste. Orasul parea linistit si aproape mort desi ne aflam in prin sezon turistic. In citeva magazine de amintiri se poate cumpara renumitul coniac albanez, o marfa cunoscuta consumatorilor romani de odinioara, gem de smochine, vederi, costume nationale, CD uri, chiar mai multe produse de artizanat decit in Romania si la preturi relativ mici. Muzica albaneza este un amestec de muzica greceasca, turca si celtica. Intrind in Albania  vamesii ne-au cerut bacsis in mod oficial si prieteneste desi Albania aspira sa intre in Uniunea Europeana.

Vizitind Albania veti  descoperi ultima tara inexplorata din Europa, care pina in anul 1991 a fost cu totul taiata de lumea exterioara. 

3 septembrie 2012

Batrinii, noi orfani uitati ai Romaniei

La capatul imaginatiei, iata situatia disperata în care se gaseste doamna Elena Anghel, în vârsta de 80 de ani, domiciliata ïn orasul Budesti, Str. Visului nr.9, judetul Calarasi. 

In vara anului 2008, am vizitat-o pe batrina Elena Anghel si am fost extrem de impresionata de mizeria crunta în care traieste aceasta femeie, de abuzurile fizice si pshice la care aceasta este supusa de o perioada de timp îndelungata. Va prezint pe scurt drama si durerea Elenei  Anghel, (care are o pensie lunara de 190 RON), precum si circumstantele care au condus la aceasta situatie zguduitoare.  

Nicolae si Elena Anghel au fost  in tinerete un cuplu fericit , el blanar iar ea croitoreasa, oameni gospodari si de frunte in insignificanta localitate Budesti. Fericirea lor nu a fost completa fara un copil in viata lor. Dupa ce s-au chinuit ani de zile pe la doctori Elena, in virsta de 40 de ani a adoptat o fetita, Dana.  Ce fericiti si ce mindri au fost de acest prunc care le-a schimbt viata si care le va transforma destinul intr-o odisee de cosmar. Mica familie s-a mutat la Bucuresti iar Dana a fost crescuta  de acesti oameni simpli cu grija si multa iubire.  Intre timp casa boiereasca, unifamiliala, pe care au cumparat-o cu banii  lor de o viata, din aproprierea bisericii Dobroteasa a fost demolata de tiranicul Ceausescu si acesti oameni au fost trimisi la bloc  Dana a crescut, a terminat liceul si a incercat examenul dificil de la Facultatea de Medicina, pe care l-a esuat. Nu dupa mult timp Nicolae s-a pensionat si familia s-a  mutat la Budesti in casa parintilor lui Elena lasind-o pe Dana, “studenta la medicina” in cochetul apartament cu doua camere de pe soseua Colentinei. Pensia lui Nicolae se ducea la fiica lor Dana, care chipurile urma acum a doua facultate, cea de Drept. Cei doi batrini veneau incarcati cu alimente si bani pentru a intretine pe Dana.  Dana a terminat intr-o buna zi cu” viata de studenta “si de boema usuratica  vinzindu-le apartamentul pe care îl posedau în Bucuresti.  Cind batrinii s-au dus la Dana, si-au dat sema ca fiica lor le-a spulberat toate visele, casa era vinduta si in ea locuiau alti oameni.  Dana s-a casatorit la Constanta cu un muzician de origine rroma si din aceasta casatorie s-a nascut Andrada Ivanov, pe care a abandonat-o în bratele celor doi pensionari.  Dana a mai venit o data la tara cind le-a furat bijuteriile, singurul bun pe care il mai aveau. Nu au mai auzit de ea, iar fata lor iubita nu s-a interesat  nici de soarta copilului ei , nici de sanatatea parintilor adoptivi, a disparut in lume, se spune ca ar fi in Italia. Dana ar avea acum 40 de ani!  Acum 7 ani Nicolae Anghel, batut de tigani in timp ce isi pazea tarlaua de porumb, incercat de acest trecut nemilos a murit, lasind-o pe Elena, vaduva  sa isi creasca nepoata. La virsta de 15 ani, urmind destinul usuratic al mamei sale, Andrada a abandonat scoala si s-a casatorit, plecând în Oltenita, jud. Calarasi.

Elena locuieste in casa batrineasca, cu doua camere si o prispa care a apartinut tatalui ei. Cu mica pensie, gradina si vita de vie, Elena s-ar putea descurca sa traiasca o viata demna. Dar lucrurile nu stau asa. Vita de vie a fost taiata si pe jumatatea de teren  pe care ea planta legume cineva a inceput constructia unei case.

Nepoata ei, Andrada, care nu se pare ca ar avea inima si suflet a pus la cale vînzarea proprietatii bunicii ei adoptive. Elena avea o capra si iezi, laptele de la capra facînd parte din hrana cotidiana a batrânei. Andrada a vândut tot ce era de vîndut în acea casa: capra si iezii, aragazul si butelia, vechiul autoturism Dacia. Din cauza lispurilor, foametei, mizeriei, continuu abuzata, batuta si amenintata cu moartea, Elena a început sa îsi piarda mintile. Vecinii au asistat la scene groaznice cind Andrada o batea la singe pe aceasta femeie.

Elena a fost silita de Andrada sa vînda terenul si casa unde locuieste. Dna notar Mihaela Florina Manolache, notar public din Oltenita, Aleea Flacara nr.2,  a acceptat sa elibereze actul de vânzare-cumparare nr. 7193/ 30 noiembrie 2007. Batrâna, nu a primit nici un ban din aceasta tranzactie murdara si imorala. Nae Mihail Sorin, de origine rroma din Budesti i-a cumparat jumatate din teren, proprietate pe care a revândut-o lui Gogor Gheorghe. Gogor Gheorghe a încheiat contractul de întretinere nr 7192/30 noiembrie 2007, angajându-se sa aiba grija de Elena pentru tot restul vietii acesteia. 

M-am prezentat cu Elena Anghel la primaria orasului Budesti, unde, în prezenta doamnei primar Lucia Lefter (care era deja la curent cu          aceasta situatie), l-am invitat pe dl Gogor Gheorghe sa explice de ce nu-si respecta obligatia legala de a o intretine pe batrina, asigurindu-i locuinta, hrana, imbracaminte, medicamente etc. Acesta a venit insotit de cei doi frati ai sai ca sa intimideze. Domnul Gheorghe Gogor a recunoscut ca nu s-a ocupat in nici un fel de aceasta batrina si si-a dat acordul verbal de a renunta la contract, în cazul în care i se returneaza banii platiti pentru achitarea impozitului pe proprietate. Iata cum si-a insusit dinsul o casa si un teren, munca de o viata intreaga a doua generatii, platind numai niste impozite restante. Este de mirare cum de a putut doamna notar sa întocmeasca acest contract fara a lua în considerare circumstantele respective! 

Elena Anghel nu dispune de nici un ban, deoarece nepoata ei adoptiva i-a furat cardul de la CEC Bank sustragindu-i lunar minuscula ei pensie. 

Cind am vizitat-o Elena nu avea nimic un fel de hrana, nici macar o farfurie sau ustensile pentru a minca.

Din data de 31.07.2008 Elenei i s-a intrerupt furnizarea curentului electric, din cauza neplatii facturii. A venit iarna, iar aceasta femeie nu are nici un lemn de foc, nu are aragaz, nu are electricitate. Totul miroase a pamint si a frig. Ce a facut Elena sa merite o astfel de soarta! Vecinii intorc capul si nu au sarit niciodata sa o ajute pe aceasta femeie sarmana, politia nu se amesteca iar primaria ii inchide usa. In familia mea din Romania au aparut tensiuni si certuri pentru ca am incercat sa o ajut cu bani si am incercat sa ii gasesc un loc la un azil, lucru ce ar fi imposibil de realizat ,mi s-a spus.

Solicit reziliereea contractului de intretinere si pedepsirea minorei Andrada Ivanov care o abuzeaza pe aceasta batrina. Va rog sa dispuneti admiterea Elenei Anghel ïntr-o casa de batrâni, unde ar putea avea o masa calda si un pat omenesc. Se impune anchetarea circumstantelor în care doamna Notar Mihaela Florina Manolache a încheiat aceste contracte. 

Am contactat Realitatea TV, emisiunea de televiziune din Bucuresti, , am trimis petitii la Ministerul Muncii, Politia Oltenita, Primaria orasului Budesti, Ministerul Justitiei, Ambasada Romaniei in Canada, ziarul 

Reflector din Oltenita, Cancelaria primului ministru. Am sunat ieri la o vecina, Elena inca suporta in tacere mizeria si traumele, privatiunile dar pina cind!

26 ianuarie 2009

Paulina Popescu 

Kitchener