Citeva zile intense in surprinzatoarea capitala a Mexicului

Mi-am dorit sa vizitez capitala Mexicului, despre care auzisem de bine si de rau, fiind considerat un oras periculos si de ocolit.  Am optat pentru formula hotel si avion direct, rezervatie pe care am facut-o prin expedia.ca. Am ales un hotel in centrul istoric al orasului pentru siguranta si mobilitate. Am explorat 6 zile non stop un oras trepidant, cu 150 de muzee si palate la tot pasul, avind cu mine doua ghiduri despre Mexico City. Am crezut ca ma aflu in Europa, coplesita fiind de frumusetea si enormitatea cladirilor.

Mexico City este al patrulea oras din lume, ca populatie dupa Tokyo, Delhi si Shanghai. Este un oras fascinant, urias, cu un furnicar de lume dar si cu un zgomot  trepidant, obositor. Orasul este colorat, viu, un amestec de urbanism traditional si modern. Exista putine case in paragina si toate sunt colorate in roz, galben, albastru, turcoaz. Dai peste tot de palate somptuase, de cladiri datind din secolulul 15, de biserici fantastice, fiecare o bijuterie de arta in felul sau. Pietele mexicane sunt un muzeu etnografic in aer liber. Am incercat tot felul de kioscuri cu mincare locala, ne-am spalat ochii in tarabele cu mirodenii si fructe exotice. Am dat peste magazine luxoase care concureaza cu marile magazine din America sau Anglia ca Liverpool si Palacio de Hierro, chiar Sears are un magazin sofisticat cu 7 etaje in capitala.

Daca coboriti in centrul orasului mergind pe aleea Francisco I. Madero care duce la Zocalo puteti faci shopping si in acelasi timp va puteti opri sa admirati lumea nebuna si plina de animatii, sculpturi, muzicieni, lustruitori de pantofi, predicatori, cintareti la flasneta. Nu am mai vazut atitea flasnete, acest instrument muzical enervant, care dateaza din secolul 18.

Capitala Mexicului se poate compara cu orase ca Paris, Londra, Roma sau Madrid, fiind una dintre cele mai frumoase capitale pe care le-am vazut pina acum. Acum 500 de ani calendarul Maya a prezis ca aceast oras va fi centrul lumii. Imaginati-va un oras care se intinde pe 60 km de la nord la sud si 40 km de la vest la est. Tot aici se afla una din cele mai lungi bulevarde din lume , « Insurgentes » lung de mai mult de 40 km. Din 1987 Mexico City face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Parcul Chapultepec, care se intinde peste 686 hectare, adica mai mare decit Central Park din New York (341 hectare) este plaminul orasului, unde in fine poti respira aer curat.

Orasul este curat, o armata de maturatori cu veste portocaliu curatau neincetat tortoarele si munceau nu gluma! In fata magazinelor cineva cu microfonul in mina te imbia sa intri si iti explica ce lucruri sunt ieftenite.

Turisti nu prea am vazut dar am fost tratati bine de personalul din hotel si chiar de vinzatorii din magazine care ignorau pe localnici pentru a ne servi.

In afara de muzee am avut onoarea sa asistam la tot felul de raliuri si demonstratii impotriva guvernului si coruptiei in Mexico.

In Mexico sunt peste 22 milioane de locuitori si normal multe masini. Metroul este un mijloc de transport sigur, ieftin ( 5 pesos) si rapid. In schimb nu este climatizat si parca esti intr-o sauna, inconjurat mai ales de barbati. Femeile au rezervate in perioada de trafic vagoane speciale, ordinea fiind facuta de armata.

Puteti degusta  churros la Churreria El Moro nu departe de Bellas Artes, cumpara produse de patiserii la patiseria Esperanza sau mincati taco cu carne tocata in fata dvs.

Cultura mexicana este una dintre cele mai bogate in America centrala.

Totul este inclinat in Mexico pentru ca orasul a fost cladit pe mlastina si multe cladiri incep sa se scufunda.

In Mexic exista un procentaj mare de persoane obeze, mai ales femei 75% si 70% barbati. Se spune ca Mexicul va depasi Statele Unite in termen de obezitate, fiind deja numarul unu pentru obezitatea infantila. Saracia si obezitatea sunt la ordinea zilei, salariul minim fiind de 1-2 dolari pe zi. Mexicul este tara care consuma 120 de litri de bauturi gazoase de persoana pe an, fiind si aici pe primul loc.

Mexico City este pe locul doi in ceea ce priveste gradul de poluare dupa Pekin, dar in ultimii ani exista o ameliorare prin introducerea transportului verde, metrobus, biciclete. Masinile fabricate inainte de 2005 au fost interzise sa circule in oras. In 1992 Mexico City era unul din cele mai poluate orase ale planetei. In oras exista 55 km de piste ciclabile si 3.600 biciclete care se pot inchiria. Exista si un program « azi nu circul cu masina», care din 1989 interzice circulatia proprietarului masinii, o data pe saptamina.

Mexicul nu este o tara chiar atit de ieftina, mai ales mincarea. dar este o tara cu multiple fatete culturale, naturale si umane.

Nu am vazut atitia soldati echipati pina in dinti ca in Mexico City, peste tot, la intrarea in metrou, in metrou, monumente, magazine etc.

Mexicanii isi etaleaza dragostea pe strada, se saruta in public, tineri sau batrini. Mexicanii iubesc parfumul si gelul pentru par. Pina si in avion ma simteam inabusita de mirosul de parfum ieftin. Mexicanele sunt imbracate numai in pantaloni, in culori inchise. Mexicul produce cafea organica de talie mondiala dar toata lumea bea cafe Nescafe. Mexicanii sunt ft conservatori dar politicosi si amabili. Fetele locuiesc cu parintii pina la casatorie. Dar casatoria homosexuala este autorizata in Distrito Federal, un alt nume dat capitalei.

In capitala Mexicului toaletele publice sunt o afacera prospera, nu am vazut atitea toalete ca aici si costa 5 pesos, in jur de 40 de centi. Nu stiu cit sunt de curate toaletele cu plata dar in general in restaurante, hoteluri sau muzee, toaletele sunt obiecte de arta, lucrate in marmura sau granit de diferite culori.

Educatia in Mexico este o problema intr-o tara cu peste 100.000 milioane de locuitori, scoala fiind obligatorie pina la 14 ani. Totusi 18% din copii in virsta de 12 la 15 ani lucreaza iar 10% din populatie este inca analfabeta.

Am fost uimiti sa vedem cozi imense la cumparatul manualelor scolare.

Religia in Mexic este catolica fiind a doua tara din lume cu credinciosi catolici. Spaniolii nu au intimpinat mari dificultati pentru a converti pe mexicani pentru ca ritul catolic avea elemente comune cu credinta lor. Ei au crezut ca Hernan Cortes era reincarnarea lui Quetzalcoatl si a lui Isus. Peste tot vezi statuia fecioarei Maria impodobita cu lumini, ghirlande si flori.

Presedintele actual al Mexicului este Enrique Pena Nieto, un avocat de 47 de ani, reprezentatnt al partidului revolutionar institutional (PRI) care a promis eliminarea criminalitatii si cresterea economica dar care nu este iubit de popor.

————————-

Ieseam din hotel si ne aflam in impunatoarea piata Zocalo (Piata Constitutiei), loc de reper, de prestigiu si de putere. In aceasta piata se afla cladirile cele mai importante din istoria Mexicului, cum ar fi Templul Mayor, ruinele templului cel mai sacru al aztecilor, simbol al puterii zeilor si al imparatului aztec. Zocalo a fost deja cea mai mare piata din America centrala inca din timpul aztecilor care nu a pierdut nimic din dimensiune si atractii. Zocalo este centrul iconic al Mexicului, cea mai mare piata publica din oras cu un imens drapel mexican in centru. Piata este inconjurata de o multime de monumente printre care Catedrala metropolitana, care merita sa fie admirata in interior si exterior si in plus este gratuita. Este un amestec de mirosuri, culori si zgomote, locul ideal pentru fotografii. Este a treia din lume dupa Piata Rosie la Moscova si piata Tian’anemen din Pekin.

Am avut sansa sa vedem un festival amplasat pe aceasta piata, cu mincaruri si obiecte traditionale mexicane, spectacole autentice, vrajitori,  dansuri indiene, etc. Pe sotul meu l-a tamiiat un vrajitor dupa care i-a cintat pe la spate cu o scoica uriasa. Tot in Zocalo am vazut manifestatii impotriva guvernului. Toate magazinele de bijuterii din apropriere au fost inchise si  acoperite cu niste porti din metal de frica vandalilor.

Catedrala metropolitana, simbolul dominatiei spaniole catolice este construita pe locul templului aztec, inceputa in 1524 de Hernan Cortes, care a folosit pietrele templului aztec. Catedrala are un amestec unic de stiluri arhitectuarale. Din nefericire catedrala a fost construita pe un teren mlastinos si se scufunda anual.

Palatul National, locul puterii politice in Mexic este magnific si contine picturi de Diego Rivera. Intrarea este gratuita dar aveti nevoie de un pasaport pentru inregistrare. A fost construit pe locul in care era amplasat palatul lui Moctezuma II.

Templul Mayor (Marele templu), celebrul templu preispanic al capitalei imperiului aztec, distrus in sec 16, a fost descoperit in anii 1970 de catre niste muncitori de pe santier. Se poate vizita piramida exterioara cit si muzeul ultra modern cu obiectele gasite pe situl arheologic. Cea mai impunatoare piesa de muzeu este Coyolxauqui, o stea colosala care cintareste 11 tone.

In acest oras se afla unul din cele mai mari muzee de antropolgie din lume, unde puteti sta cel putin 4 ore bune pentru a afla cite ceva din istoria poporului mexican. Dupa ce am parcus cele 23 de sali tematice si ne-au usturat picioarele de atita mers nu ne-am mai luat privirea de pe calendarul original Maya sau piatra soarelui, care dateaza din sec 15 si are o greutate de 25 de tone. Am admirat si mormintul maya din secolul 8 precum si replica coroanei de pene a regelui Moctezuma. Aici veti putea vedea cum aratau primele triburi din America, civilizatii Teotihuacan, toltece, aztece. Este un fel de Louvre mexican. Muzeul este adapostit intr-o cladire moderna construita de un arhitect mexican in 1964.

Nu departe de piata centrala se afla Palacio de Bellas Artes, prima sala de opera din Mexic, opera arhitectului italian Adamo Boari construit intre 1901 si 1934 in stil art deco. Maria Callas, Luciano Pavarotti, Placido Domingo au cintat pe scena acestei opere. Primul lucru care va va atrage atentia in sala operei este cortina de cristal realizata de casa new-yorkeza Tiffany. Turul operei se face gratuit o data pe zi.

Muzeul Franz Mayer, poarta numele unui bogat colectionar de arta german si este adapostit intr-un fost spital din sec 16, continind obiecte de arta, mobilier, picturi, ceramica din perioada coloniala.

Mergind pe jos am dat peste Muzeul Diego Rivera, care adaposteste una dintre cele mai celebre si interesante fresti a marelui pictor mexican. In 1947 Rivera a pictat colonizarea, independenta si revolutia mexicana pe 74 de metri patrati de picturi murale.

Multe muzee sunt gratuite in Mexico City. Unul dintre ele fiind Muzeul Ministerului de Finante (Museo de la Secretaria de Hacienda y Credito Publico), amplasat in fostul palat al primului arhiepiscop din noua Spanie Juan de Zumarraga, construit in 1530. Muzeul contine o colectie de arta din sec 18 pina in sec 20. Pentru a stimula creatia artistica in Mexic, artistii au putut sa plateasca taxele in opere de arta, printr-un program care dateaza din 1957.

Palacio de Correos de Mexico (Palatul Postal) este o bijuterie, o delectare a ochilor si a simturilor, construit in 1950, de catre arhitectul italian Adamo Boari intr-un stil eclectic: art nouveau, renasterea spaniola, rococo, maur, neoclasic, baroc. Palatul functioneaza inca ca o posta, unde ineficienta sistemului se putea observa in coada lunga pentru a cumpara un timbru!

Un alt muzeu gratuit care merita vazut este Museo Nacional de las Culturas, amplasat intr-o cladire coloniala, fosta casa neagra a lui Moctezuma avind 16 camere cu expozitii permanente: textile, portelan, fotografii, arme, bijuterii, sculpturi.

Pentru pasionatii de fotografii, in plin centru istoric se afla un Muzeu al fotografiiei care este gratuit.

Muzeul consitutiei, gratuit este situat in fostul colegiu San Pablo, sec 16. amplasat in centrul istoric.

Muzeul national de San Carlos, inchinat artei europene este gazduit  in palatul contelui de Buenavista, sec 18 in stil neoclasic iar intrarea costa numai  35 de pesos.

Castelul de Chapultepec, construit in sec 18 pe o colina din periferia orasului la ordinul vice regelui din Noua Spanie, Bernardo de Galvez, ca resedinta estivala se compune din doua parti, castelul cu exponate din istoria Mexicului si resedinta imparatului Maxililian si imparteasa Carlota. Se pot vedea masini vechi, picturi, sculpturi, gradina castelului si o vedere spectaculara a orasului. In drum spre castel am intrat intr-un alt muzeu Museo Caracol, un muzeu modern, in forma de melc, cu multe exponate din istoria Mexicului dar numai cu explicatii in limba spaniola. Punctul final al acestui muzeu este sala cu drapelul national si o copie a constitutiei tarii 1917. Interesant este ca acest muzeu este format in totalitate de diorame, machete si frize cronologice. Trebuie sa cunosti istoria Mexicului pentru a-l aprecia cum trebuie.

Daca va pasioneaza stiinta puteti vizita Muzeul luminii (Museo de la Luz) adapostit in fostul colegiu iezuit San Ildefonso.

Pentru numai 20 de pesos (1.66$) puteti vizita Muzeul caricaturii, situat in centrul istoric al capitalei, intr-un imobil istoric Colegi de Cristo care pune in lumina istoria caricaturii in Mexic. Exista si citiva artisti care va pot face o caricatura pe loc contra cost.

Din cele 150 de muzee din capitala Mexicului am reusit sa vedem numai citeva. Se vede clar ca mexicanii iubesc arta si muzeele si ca s-a investiti o gramada de bani in cutura. 

Nu uitati ca va aflati la 2400 altitudine si o sa va simtiti epuizati dupa atitea vizite. Am vizitat si trei piete: piata San Juan, El Mercado de la Merced si Mercado de la Ciudadela.

Mercado de la Merced este o piata  plina de oameni, vesela si colorata, deschisa zilnic cu produse exotice: greieri prajiti,  oua de tintari, tot felul de ardei iuti, tortila, un fel de piata Obor la Bucuresti.

Piata de la Ciudadela este o piata cu obiecte de artizanat la preturi rezonabile in comparatie cu piata turistica San Juan. Aici te poti tocmi, intrebi pe vinzator sa iti dea o « oferta » si poti avea o reducere.

Cind schimbati banii este bine sa o faceti la aeroport sau la o banca, nu la schimburi valutare sau hotel. Noi am schimbat in Canada dar in Mexic ni s-a facut un schimb valutar mai avantajos. Aveti nevoie de bancnote mici pentru ca nu vi se da restul. Am luat un taxi pentru turisti de la aeroport care a costat 180 de pesos si nu ni s-a dat rest 20 de pesos. La muzee aceasi problema, nu au schimb. Biletele la muzee sunt ieftine 65 de pesos, 35 de pesos.

E bine sa va cumparati tequila preferata din oras pentru ca la aeroport totul este ft scump si pretul este in dolari americani.

In schimb serviciul cu Air Canada a fost mizerabil, pentru 4h 45 de minute ni s-a oferit numai apa si jus. In timpul zborului venea din cind in cind cite o stuardeza sa ne ofere apa de robinet, nici macar dintr-o sticla!

Calatoria noastra a fost reusita si ne-a impresionat prin bogatia monumentelor istorice si a culturii mexicane, despre care nu stiam foarte mult. Pentru a intra in contact cu oamenii si a te descurca in oras este bine sa ai citeva cunostiinte de spaniola.

Prin idilica insula Manitoulin, insula zeilor indieni

Vacanta ne imbie la calatorii interminabile sub arsita dogoritoare a verii canadiene. Statele Unite ne fac cu ochiul dar cind am vazut valoarea dolarului american ne-am hotarit sa  descoperim noi colturi de rai din Canada. Iata-ne in drum spre insula Manitoulin, un paradis al iubitorilor naturii, recomandata chiar de cartea « 1000 de locuri de vazut in USA Canada inainte de a muri », 2011. Insula se afla si in topul celor 10 insule cu adevart speciale din lume, conform sitului The World Geography, fiind cea mai mare insula de pe un lac cu apa dulce din lume.

Insula este lunga de 180 km si 50 km largime avind o suprafata de 2766 km2 fiind destul de vasta pentru a petrece citeva zile pe ea.

In prezent insula este renumita pentru cresterea animalelor si turism. La Little Current se organizeaza anual unul din cele mai mari tirguri de vite din America de Nord.

Insula este o atractie pentru vinatori si pescari, in vara anului 1942 fostul presedinte al USA, Fr. D Roosevelt a petrecut pe insula o saptamina. Pescarii viseaza sa prinda somoni si pastravi in aple caldute ale insulei.

Pe insula sa afla 108 lacuri cu lacul Manitou, cel mai mare lac din lume de pe o insula cu apa dulce. Insula este si un paradis al yahturilor cu pinze.

Iubitorii de arta pot gasi capodopere ale artistilor care si-au instalat galeriile si studiourile pe aceasta insula. Multi vin aici pentru a face un tur cu bicicleta, traficul pe insula fiind ft moderat.

Si pentru iubitorii de drumetii insula ofera poteci nesfirsite in paduri sau pe tarmul dantelat al coastelor sale. Unul din locuri care merita a fi vazut este cascada « Bridal Veil » in traducere Voalul miresii, 11 metri inaltime, unde se poate face si o baie.  De pe enorma faleza de calcar, 70 de metri inaltime « Cup and saucer « (ceasca si farfuria), o carare prin padure de 12 km se poate admira intraga insula.

Pentru a ajunge pe insula puteti lua traversierul Chi Cheemaun, avind o capacitate de 638 persoane, care functioneaza din luna mai pina in luna octombrie de la Tobermory. Traversarea dureaza o ora si 40 de minute intr-un vapor curat si modern, pentru care am platit $80. E de preferabil sa va rezervati din timp un loc pentru a nu avea surprize. Pe traversier exista un restaurant, un centru turistic de unde va puteti procura harti si un mic magazin cu amintiri.

Insula Manitoulin a fost un loc sacru pentru triburile autohtone, numele ei insemnind « insula spritelor ». Pe insula exista 6 rezerve indiene. Rezerva indiana Wikewmikong este de altfel singura rezerva care nu a fost cedata Canadei, indienii refuzind sa semneze un tratat cu guvernul Canadei. Insula este o experienta autentic autohtona, unde au loc diferite ceremonii de pow-wow vara si la inceputul toamnei, in sunet de tobe si in pasi de dansuri traditionale.

Insula este alcatuita din calcar numit « alvar » si care adapostete numeroase specii vii de plante si animale.

Am vizitat un mic muzeu in Kagawong unde am aflat povestea lui Danny Dodge, care a murit tragic pe aceasta insula in 1938. Familia Dodge, cofondatoarea lui American Dodge Motor Company poseda o cabana de vinatoare pe insula, la Maple Point, in stilul unui ranch cu un urias semineu din piatra, generator electric, un lux pentru acele timpuri. Tot acolo mostenitorul familei Dodge avea un teren de tenis si un mic chei pentru vaporul sau numit MAC. Danny, 21 de ani s-a indragostit de o tinara, inalta, atletica, in virsta de 19 ani, Laurine MacDonald care lucra ca telefonista in oraselul Gore Bay de pe insula. Familia baiatului s-a impotrivit acestei relatii dar in final cupul s-a casatorit. Cei doi tineri au venit sa isi petreaca luna de miere pe insula. Danny impreuna cu alti tineri s-a jucat cu dinamita in garajul vilei. In urma exploziei cei patru tineri au suferit arsuri si rani. Toti din vila s-au suit de urgenta in barca familei Dodge si s-au indreptat spre Little Current pentru a cauta ajutor medical. Laurine desi ranita conducea barca, cei patru baieti fiind in spatele barcii cu motor. In mod normal de acolo pina la Little Current calatoria ar fi durat 40 de minute dar in acea zi erau valuri de patru picioare inaltime. Dupa doua ore de condus barca Laurine a cerut ajutor unuia din baietii aflati in spate cu sotul ei. Sotul ei ar fi cazut in valuri si dupa 10 minute de cautari s-au indreptat spre destinatie. Corpul lui Danny a fost descoperit numai dupa 23 de zile. Unii spun ca Laurine l-ar fi impins in apa iar altii sustin ca Danny inebunit de durere ar fi cautat alintare in apa racoroasa a lacului. Dupa un proces Laurine ar fi mostenit peste un milion de dolari din averea familei Dodge. Laurine s-ar fi recasatorit cu chirurgul care ar fi operat-o dupa accident si apoi cu un alt doctor si s-ar fi mutat in California. Exista si o carte despre moartea tragica a mostenitorului imperiului Dodge « Islands: Great Lakes Stories » de Gerald Volgenau si un film in curs de turnare.

Cabana de la Maple Point a fost restaurata de Dave si Sandi Hurcomb si functioneaza ca un Bed and Breakfast.

In muzeul « The Old Mill » din Kagawong exista o colectie de fotografii din viata lui Danny Dodge. Fiul lui Laurine, John a donat muzeului uniforma sa de soldat, veteran din razboiul din Vietnam. Intr-o sala se pot admira citeva rochii apartinind lui Laurine si se poate viziona un film despre Daniel Dodge.

Harbour Island, o insula de 30 de acri a fost in trecut un loc frecventat de cei bogati si renumiti, din elita americana. Insula se afla la 20 km la nord de Kagawong, nu departe de insula Manitoulin. Prin anii 1950 -60 aici se gasea un resort compus din 12 cladiri pentru a adaposti yahturile celor avuti sau a pescarilor amatori. Prin anii 1970 statiunea a devenit uitata ca prin anii 1990 sa isi inchida definitiv portile, totul fiind abandonat. Insula apartinea atunci unei companii industriale din Cleveland. La inceput firma utiliza aceasta insula ca loc de odihna pentru functionarii ei. In 2006 politia canadiana a descoperit pe insula 1450 plante de marijuana in valoare de peste 1.500.000 dolari. Insula a fost abandonata din cauza unei invazii de poison ivy (iedera otravitoare).

Se spune ca John Wayne, Marlon Brando si Marilyn Monroe ar fi fost oaspeti de onoare al acestui cuib de nebunii a bogatasilor, la fel si cintaretul cowboy Gene Autry si jucatorul de box Gene Tuney, campion mondial in anii 1926-28.

Nu departe de micutul muzeu se afla o ciocolaterie, cu delicatese din ciocolata.

Am petrecut week-endul intr-o cabana situata la 2 km de Kagawong, « Hide Away Lodge », pe malul lacului Huron. Complexul de cabane in numar de 7 a fost construit prin anii 1950 si este un business de familie.

Vederea de pe terasa cabanei este fantastica iar interiorul desi nu este luxuos este primitor si relaxant.

La Little Current am mincat peste alb provenit din insula si cartofi prajiti. De acolo am iesit din insula peste pod in drum spre Sudbury. 

A fost un week-end interesant incarcat de istorie

Un week-end la Grosse Pointe, pe malul lacului Saint Claire

Orasul Detroit nu a incetat sa ma fascineze si sa ma atraga prin trecutul sau fantastic.  Anul acesta am vizitat cartierul rezidential Grosse Pointe, renumit prin nenumaratele sale conace istorice (mansions). Lakeshore Drive din Grosse Pointe este unul dintre cele mai spectaculare drumuri  scenice din America, care a atras multi cineasti fiind imortalizat in filme ca Grosse Pointe Blank si Gran Turino. Am traversat granita cu ferryboatul, in dreptul orasului american Algonac pentru modica suma de 8 dolari si fara coada la vama. Surpriza acestei traversari a fost sa intilnim un vames de origine romana si vorbitor al limbii franceze, de o amabilitate de neuitat.

In aceasta regiune s-au stabilit fermieri francezi prin anii 1750,  dupa infiintarea fortului francez Fort Pontchartrain. Incepind cu anii 1850, locuitorii afluenti din Detroit au inceput sa isi construiasca aici case de vacanta, fiind un loc preferat pentru pescuit, vinat si golf. Incepind cu 1930 alesii executivul industriei automobilului si-au construit case impunatoare pe malul lacului.

In prezent la Grosse Pointe se afla 15 cladiri istorice, acest cartier fiind un exemplu al bogatiei si luxului american si mai ales a stilului « preppy » cuprinzind moda, masini si case. In acest loc emblematic are loc actiunea a doua romane scrise de Jeffrey Eugenides, « The Virgin Suicides », o satira a vietii de liceu si « Middlesex ». Lisa Birnbach a scris Official Preppy Handbook, un ghid al cluburilor private si restaurantelor din zona. Un alt roman « Grosse Pointe Girl » a fost scris de Sarah Grace  McCandless.

Majoritatea caselor de aici sunt constuite in stilul Tudor, renasterea italiana, stilul colonial francez, neogotic, mediteran si venetian.

Dintre toate aceste case istorice numai una se poate vizita, si anume casa lui Edsel si Eleonor Ford, situata la 1100 Lake Shore Road, Grosse Pointe Shores. Edsel Bryant Ford nascut in 1893 in Detroit a fost fiul unic al lui Henry Ford si Clara Bryant, care a detinut functia de presedinte la Ford Motor Company din 1919 pina la moartea sa in 1943. La 22 de ani devine secretarul lui Ford si se casatoreste cu Eleanor Lowthian Clay, nepoata renumitului proprietar al Hudson Departement Store. De la o virsta frageda, Eleanor a fost fascinata de arte si activitati caritabile. Cind l-a cunoscut pe Edsel preda lectii de dans la copii saraci. Edsel a curtat-o timp de 5 ani inainte de a se casatori. Au avut patru copii: Henry II, Benson, Josephine si William. A murit tinar la virsta de 49 de ani in urma unui cancer la stomac incurabil la acea data. Numele Edsel este de origine germana si inseamna « nobil ». Edsel a fost prin anii 1930 cel mai bine imbracat barbat din America. Filantropia a fost o alta expresie a creativitatii lui Edsel. Edsel a fost un colectionar de arta pasionat si cel mai tinar industrialist din America.

Casa a fost construita de arhitectul american Albert Kahn dupa modelul caselor engleze, stilul Cotswolds fiind dotata cu 60 de camere. Prin anii 1920 familia Ford era una din cele mai bogate familli din America, fiind pe locul patru.

Casa este vizitata de 60 de mii de vizitatori anual si are o rezerva monetara de 86 milioane de dolari. Anul trecut a vindut tacit unul din tablourile sale de Paul Césanne pentru 100 milioane de dolari pentru a ajuta Detroit Institute of Arts sa scape de faliment.

Casa lor este o expresie a simtului artistic a lui Edsel, o casa simpla si grandioasa in acelasi timp, camerele sunt comfortabile dar nu uriase, fiind o casa de locuit si nu de impresionat. Piatra si lemnul sunt materialele dominante in casa, desi dupa gustul meu casa este putin sombra. La constructia casei au fost folosite numeroase piese istorice cumparate din  vechi casele britanice, panouri din lemn, semineuri, ferestre cu vitralii originale.

In bucatarie tejghelele (countertops) sunt confectionate din argint pur.

La moartea sa, Eleonor a donat casa statului Michigan pentru a deveni un centru public si un muzeu. Eleonor a trait in casa pina in anul 1976. Locul unde a fost construita casa de pe malul lacului Saint Clair a fost demult  proprietatea triburilor Chippewa si Huron, si este conceputa ca un raspuns emotional la natura, este intr-un cuvint o cladire romantica.

Trebuie sa fiti acolo cu cel putin 15 min inainte de deschiderea muzeului pentru a putea fi inscrisi in primul tur al casei. Ajunsi la 10 si 5 minute a trebuit sa asteptam o ora pentru vizita de la ora 11, locul fiind asaltat de turisti. Un bilet costa numai 12 dolari iar parcarea este gratuita.

Mi-a placut  casa de papusi a lui Josephine Ford, fiica rasfatata a familiei. Pentru copii acesta casuta este cea mai fascinanta parte a vizitei, fiind o imitatie a unei case in stil Tudor, un cadou al bunicei Clara Ford nepoatei sale cind aceasta a implinit 7 ani. Casa este dotata cu mobila miniaturala si are o bucatarie, dormitor, baie si salon. Josephine  a murit la virsta de 81 de ani si avut o viata excentrica. Dodie, cum era numita de familie a fost ft apropiata de bunica Clara. Ea a donat lui Detroit Institute of Arts mai mult de 20 de milioane de dolari si 14 milione Centrului de Cancer care ii poarta numele. In afara de munca de caritate a adunat o colectie de arta impresionanta cu tablouri de Van Goh, Renoir si Picaso.

Am inceput vizita noastra cu o plimbare pe « insula pasarilor », un paradis al florilor salbatice si a pasarilor, cu o vedere superba a lacului Saint Clair. Gradina proprietatii, 87 de acri, a fost conceputa dupa planurile arhitectului Jens Jensen, dind vizitatorilor o vedere lunga si naturala. In aceasta gradina a cintat Frank Sinatra la un party de ziua lui William Ford.

In acest cartier a stralucit un castel in stilul Louis XV, construit de acelasi arhitect Albert Kahn, cu 75 de camere « Rose Terrace » al celei mai bogate femei din America, Anne Thomson Dodge, vaduva fondatorului imperiului de masini Dodge, care din pacate a fost demolat in anul 1976.

Vazusem in ghidul meu turistic o alta atractie in vecinatate si anume Fisher Mansion, situat pe malul riului Detroit, 383 Lenox Ave. Am fost socati cind am vazut starea jalnica a cladirii si in plus este in prezent un centru al comunitatii Krishna.

Fisher Mansion a fost proprietatea baronului automobilului Laurence P.Fisher construit in stilul spaniol cu elemente ale renasterii italiene.  Lawrence P. Fisher a fost cel mai celebru dintre cei sapte frati Fisher, fost director al diviziei Cadillac a companiei Ford intre 1925 si 1943. Casa a fost construita in anii 1920 de arhitectul C.Howard Crane in stilul vilelor mediterane. Aceasta bijuterie arhitecturala a fost frecventata de vedete celebre ale anilor 1950-1960 precum Elvis Presley si Marilyn Munroe. In 1976 Alfred Brush Ford a cumparat mansionul pentru $300.000 si l-a donat profesorului sau spiritual Bhaktivedanta Swami Prabhupada, cofondatorul societatii Krishna, sala de bal a magnatului fiind transformata in templu de rugaciune « from ballroom to god room ». Muzeul era inchis fiind deschis publicului numai duminica. Ni s-a oferit in schimb o mincare gratuita indiana pe care am refuzat-o fiind dezamagiti ca nu am putut sa vizitam obiectivul turistic.

Cuba partea doua

Am numit reportajul meu » Cuba, in umbra palmierilor regali » pentru ca acest arbor simbolizeaza forta si tenacitatea poporului cubanez.

Prima mea vizita la Havana a fost acum citiva ani cind am ancorat in portul cubanez in timpul unei croaziere in Caraibe. Am hoinarit o zi intreaga prin orasul colorat, zgomotos, maniac si haotic dar plin de muzica si cu personalitate. Havana a fost in 1959 cea mai frumoasa capitala din lume. Orasul este acum in ruina dupa 60 de ani de neglijenta comunista desi oamenii sunt optimisti si increzatori in viitor. Ti se rupe inima cind vezi atitea cladiri magnifice pe cale de a se prabusi. Havana este un oras fermecator, care doarme ca »frumoasa din padurea adormita » din anul 1957. Trebuie sa te opresti sa vizitezi casele cu interioare superbe si curti splendide.  Infrastructura in Havana este un dezastru.

Havana este unul din orasele cele mai fotografiate din lume, ocupind locul 21. Daca vreti sa faceti o fotografie a unei masini vechi, proprietarul va va cere 20 CUC. Parcul automobil din Cuba este declarat patrimoniu national si interzis vinzarii catre turisti.

Citeva cartiere din Havana arata ca si cum ar fi facut parte dintr-un razboi. Mincarea este simpla in restaurante porc sau pui, peste sau lobster cu orez si fasole dar este ft gustoasa. Toaletele sunt murdare si nu exista hirtie igienica.

Plimbati-va pe El Malecon, o faleza marina de 8 km, cu cele mai  romantice apusuri de soare, de preferat dupa-amiaza sau in week-end. Cubaneziilor le place sa cinte si ii poti vedea aici in actiune.

Centrul istoric al Havanei face parte din patrimoniu mondial UNESCO din 1982, unde puteti admira cladiri de influenta andaluza. Vechiul oras a fost fondat in 1519 de catre colonii spanioli la intrarea in port. Revolutia a impiedicat demolarea centrului turistic. Batista voia sa demoleze aceste stradute dar nepasarea guvernului comunist a facut ca 600 de cladiri sa dispara. Totusi vechiul oras Havana ramine orasul colonial cel mai bine pastrat din America cu cladiri datind din secolul 16. Aici se afla Muzeul orasului Havana adapostit in Palacio de los Capitanes Generales, unul dintre cele mai frumoase monumente baroce din Cuba. Muzeul detine o bogata colectie coloniala si are in total de 40 de sali. Intrarea este gratuita.

Pe strada pietonala Obispo se afla casa Obispo, cea mai veche casa din oras, construita in 1648 care detine o cutie de scrisori in forma de masca greceasca.

Nu uitati sa intrati in Catedrala San Cristobal, un monument cu influente andaluze si italiene, datind din 1789. Se spune ca aici se afla mormintul lui Cristof Colomb, multi cred ca era vorba de filul lui Cristof, Diego. Osemintele au fost repatriate in Spania dupa independenta Cubei in 1899. Papa Jean-Paul II a slujit in aceasta catedrala  in 1998, cu ocazia ultimei sale vizite in America Latina. Papa desi un opozant al comunismului a aceptat sa il intilneasca pe Fidel Castro.

Inainte de revolutie majoritatea populatiei cubaneze era catolica. Numai in 1992 Fidel Castro a autorizat libertatea credintei pe insula. In afara de catolici exista si citiva evrei, in Cuba fiind 5 sinagoge. Religia cea mai raspindita este santeria, un cult afro cubanez.  In sfirsit dupa 55 de ani se construieste prima biserica in Cuba din donatii provenind de la o biserica din Tampa.

Havana se poate mindiri cu Il Capitolio (1929), o copie a capitoliului american din Washington, la doi pasi de Gran Teatro, unul din cele mai mari sali de opera din lume, construit in 1838. Prima reprezentare in Marele Teatru a avut loc in 1837. Teatrul are o capacitate de 1500 de locuri. Fatada superba, conceputa de arhitectul belgian Paul Belau atrage atentia si se distinge prin patru sculpturi efectuate de italianul Giusepe Moretti si care reprezinta caritatea, educatia, muzica si teatrul.

La Bodeguita del Medio, este un restaurant si bar unde turistii vin sa consume cite un Mojito (4 dolari paharul), unul dintre cele mai bune din Cuba. Se spune ca se servesc cit o mie de pahare pe zi.

Ca si Rio de Janeiro, Havana are o statuie protectoare, statuia lui Cristos, de unde puteti admira panorama orasului.

Cimitirul Cristof Colomb, unul din cele mai mari din America Latina, cu peste un million de morminte este interesant de vizitat si costa numai $5 intrarea.

Iubitorii de muzee pot vizita cartierul Vedado. In Havana se gasesc 50 de muzee. Aici se afla si muzeul inchinat lui Ernest Hemingway. Casa in care a trait scriitorul american este pastrata asa cum a fost ea in timpul vietii scriitorului, se poate vedea si barca lui. Nu poti intra in casa dar te poti uita pe ferestrele larg deschise si fotografia ( 5$ intrarea).

Castillo del Morro, un castel construit intre 1589 si 1630 pentru a proteja portul este impozant cu zidurile sale de 3 metri largime. Englezii au reusit sa il cucereasca in 1762 sapind un tunel sub ziduri. In 1845 primul far al Cubei a fost adaugat  castelului si care este vizibil la 80 km departare. Din 1986 El Morro adaposteste un muzeu maritim.

Universitatea Havana este un alt loc interesant de vazut, aici a studiat Fidel Castro intre 1945 si 1950.

Le Paseo del Prado este un loc unde puteti vedea case magnifice in culori calde si cu lampadare in stil Art Deco.

In centrul Havanei  se afla cea mai veche piata din oras, inima administrativa si politica a capitalei cubaneze. Aici va puteti ascunde in umbra palmierilor regali pentru a contempla fatadele baroc si arcadele multiplelor palate. In centrul pietei se afla o gradina cu fintini superbe si statuia lui Carlos Manuel de Cespedes. Aici puteti frunzari, descoperi si achizitiona o carte vechie.

La El Floridita, la doi pasi de Capitol, 557 calle de Obispo, a fost creat daiquiri, cocteilul emblematic al Cubei de catre Hemingway si Constantino Ribalaguai, proprietarul localului. Taburetul scriitorului exista inca in acest loc.

Muzeul National consta din doua parti, arta cubaneza si arta internationala, adapostite intr-o cladire somptuasa, construita in 1917. Pretul de intrare este de numai $5. Planificati sa petreceti cel putin doua ore bune.

Piata Revolutiei este fara indoiala una din cele mai mari piete din oras dominata de monumentul lui José Marti. Mai mult de un milion de persoane s-au adunat aici sa il asculte pe Fidel.

Un alt oras de care m-am atasat este Cienfuegos, fondat in 1819 de catre francezii care au parasit Louisiana dupa ce Napoleon l-a vindut. Situat la 230 km de Havana, Cienfuegos este un port important si centru industrial avind o populatie de 120.000 locuitori. Orasul a fost numit « perla sudului », altii il considera ca cel mai frumos oras din Cuba. Centrul orasului a fost declarat patrimoniu cultural al umanitatii de UNESCO. Majoritatea monumentelor sint situate in parcul José Marti. Mi-a placut in special teatrul Tomas Terry din nordul parcului. A fost construit de familia unui negustor de zahar venezuelan care a devenit primarul orasului in 1889. Vizita teatrului costa numai un peso cubanez. Teatrul are o capaciatate de 950 de persoane si seamana cu un teatru italian.

Nu ezitati sa vizitati muzeul Giron de Cuba, care comemoreaza debarcarea organizata de CIA in Golful porcilor in 1961. In muzeu se aminteste ziua de 17 aprilie 1961 cind 1500 de mercenari si cubanezi au debarcat aici pentru a-l rasturna pe Fidel Castro. Dupa doua zile de lupta, mercenarii s-au predat iar bilantul a fost 107 morti si 1189 prizonieri care au fsot eliberati in schimbul a 53 de milioane de dolari in medicamente si alimente.

Am hoinarit prin Santiago de Cuba dupa ce vaporul de croaziera a ocolit insula. Ce placere sa pui piciorul pe pamint si sa colinzi strazile galagioase ale orasului.

Primul obiectiv vizitat a fost muzeul Emilio Bacardi cel mai vechi muzeu din Cuba inaugurat in 1899 de catre Emilio Bacardi, primarul orasului, un scriitor renumit, istoric si om de afaceri. Familia sa poseda imperiul romului in Cuba. Contine citeva comori ca tronul unui fost rege african devenit sclav, momii egiptene, colectie de tablouri.

Casa Diego Velasquez dateaza din 1522 si a fost resedinta primului guvernator al Cubei, fiind cea mai vechie casa din Santiago, mobilata cu mobila antica, care a rezistat focului si uragnaelor. Intrarea costa numai 2 CUC. Aici se fabricau si monezile din aur.

In Santiago am intrat intr-un magazin de imbracaminte, cu rochii din stamba, ft ieftine in culori stridente care costau in jur de 2-3 dolari. Mi-a placut si piata cu oamenii care isi vindeau produsele.

Dintre toate statiunile din Caraibe prefer Cuba, in primul rind pentru ca esti in siguranta, nu esti atacat pe strada, oamenii sunt veseli, deschisi si egali in saracia lor. Se mai intimpla sa fii inselat pe strada sau de taxiuri. In Havana, de exemplu sunt cubanezi care iti cer sa le dai bani sa cumpere lapte pentru copii, in timp ce laptele este oferit gratuit de catre guvern copiilor.  Statiunile de lux din Cuba sunt fantastice, mincarea abundenta, sampanie, vin de calitate, fructe de mare, spectacole remarcabile.  Iubitorii de dans au ocazia sa invete sa dansezi salsa. Ajuns in Cuba poti face un gest umanitar daruind haine si rechizite scolare localnicilor.

Din Cuba puteti sa cumparati cafeaua Serranto, tigari, sepci Che Guevara, Havana Club si nenumarate alte amintiri despre o tara minunata cu cei mai prietenosi oameni. Fumatorii pot incerca tigarile cubaneze « « Populars », un dolar canadian, care sunt ft puternice « ah muerte »si au ca slogan « soy cubano, soy popular »

Atentie citeodata tintarii fac ravagi printre turisti si este de recomandat sa va aduceti produse de protectie.

Cuba este un mit, o legenda, o tara in care timpul s-a oprit din loc. Atmosfera din statiuni este primitoare, hotelurile confortabile iar pretul este avantajos.  In Cuba se poate descoperi cultura latino, bucuria de a trai intr-un ritm simplu dar adinc dar avem intotdeauna un sentiment de vid cind revenim acasa.

Paulina Popescu

Cuba in umbra palmierilor regali

Am vizitat Cuba, o tara a « comunismului prosper » de nenumarate ori, primul meu contact fiind acum 20 de ani. Este o tara de care m-am indragostit si m-am intors cu placere. O excursie in Cuba este o experienta unica si fantastica intr-o tara care este in sine un muzeu in aer liber.

Am fost la Varadero intr-o statiune de 5 stele, am hoinarit o zi intrega prin Havana, mi-a placut enorm Santiago de Cuba, m-a impresionat orasul colonial Cinefuegos, am avut sejururi de neuitat in statiuni de lux la Guardalavaca, Cayo Coco si ultimul meu sejur a fost la Holguin.

 Anul acesta am zburat cu Cubana Airline, fiind singura companie care iti permite sa ai doua valize in greutate de 23 kg fiecare. Avionul a fost curat, uzat, saracacios, fara televizoare si nici macar un depliant despre Cuba. In fata pe primele locuri, patru securisti ne »pazeau », acest lucru amintindu-mi de securistul, parca era unul, din avioanele TAROM. Ni s-a servit si un mic dejun frugal dar m-a deranjat comportamentul stewardeselor care nu zimbeau, nu erau amabile. La sosirea in Holguin, pe micul aeroport erau numai doua avioane sosite din Canada. Ei bine am asteptat o ora si jumatate pentru a ne veni bagajul, care era cercetat cu amanuntul de vamesi. Un ciine circula printre turisti in cautarea unor produse interzise. Ni s-a facut si o fotografie, la intrare si la iesirea din tara, mai rau ca la americani! La toaleta, o cubaneza tinara si cocheta iti intindea o bucata de hirtie igienica, ca si cum ti-ar fi facut un favor si astepta sa ii dai un bacsis. Daca nu ii dadeai fugea dupa tine intrebindu-te cu candoare: « Unde este bacsisul meu? »

Imi amintesc de anii cind in Cuba bacsisul era interzis, acum este omniprezent. In plus cubanezii au inceput sa ii insele pe turisti, mai ales taximetristii.

Desi traiesc in regim de austeritate, cubanezii au inca respect pentru Fidel Castro, un nationalist, un personaj plin de contradictii, un om izolat in nebunia sa ideologica. Sub figura de revolutionar se ascunde un dictator cu o insula privata, yaht personal, o armata de paznici si servitori. El doarme tot timpul cu arma linga el si nu pleaca fara ca cineva sa ii guste mincarea si doi donatori de singe zero negativ. Fidel a avut nenumarate metrese,  noua copii, zeci de proprietati si partide de pescuit submarin. Se spune ca este paranoic, ca ii inregistreaza pe toti, isi pune hainele sub un detector de radiatii si bea lapte numai de la o anumita vaca.  A fost prieten cu scriitorul columbian, Gabriel Garcia Marquez, premiul nobel de literatura. Patru gradinari se ocupa de gradina sa bio aflata intr-o sera. Are si o sosie. Fidel a fost un amant viril si frivol, cubanezii numindu-l El Caballo, « armasarul ».

Locuitorii actuali ai Cubei vor un socialism eficient, un trai de viata mai ridicat, nu reintoarcerea la capitalism. Din discutiile mele cu oamenii mi-am dat seama ca ei aspira la o schimbare, la libertate.

Cubanezii saturati de comfortul saraciei au nevoie urgenta de o intoarcere la viata normala. Sunt oameni caldurosi, deschisi, serviabili, majoritatea cultivati, scoliti, politicosi, inzestrati cu o curiozitate naturala.

La ora actuala exista o penurie acerba in toate domeniile, poporul cubanez sufera de malnutritie. Alimentele sunt rare si scumpe, nu au benzina, nu au masini si sistemul de transport in comun este inexisten, li se intrerupe curentul electric. Farmaciile sunt vesnic goale.

Am vizitat un sat cubanez, Playa Blanca, nu departe unde a ancorat Cristophe Colomb in 1493 si unde exista un mic monument inchinat lui. Casele sunt derapante si au numai o mica gradinita in fata. Unii sateni , care poseda pamint cresc animale vaci, porci, capre, gaini, curcani. Proprietatile sunt delimitate de garduri dintr-un fel de cactusi inalti pe care ii taie din cind in cind. Am intrat si am vizitat trei case. Mi s-a rupt inima si mi-au dat lacrimile cind am vazut mizeria crunta in care traiesc acesti oameni. Prima casa vizitata continea doua camere, in prima se afla numai o mica masa rotunda si un scaun. Pe jos am vazut o colivie rudimentara din lemn cu o pasare exotica. Bucataria era un fel de cub cu o etajera pe care se afla o lampa cu gaz. A doua camera era dormitorul cu un pat in mijloc, in care dormea mama cu baiatul in virsta de 9 ani. Nu aveau sifonier sau alta mobila. Cearceaful era uzat si de culoare cenusie. Intr-o alta casa din lemn, erau 3 cuburi cu trei paturi in care dormeau doua fetite, parintii si bunica.  Nu existau usi sau ferestre. Nimeni nu lucreaza in sat, erau toti acasa, stateau pe la gard si asteptau turistii care le ofereau daruri. Unii dintre sateni, mai instariti poseda cai si tot felul de carute, sarete, trasuri. Un cal costa intre 300 si 400 dolari. Majoritatea trasurilor asteptau in fata hotelului pentru a oferi turistilor o plimbare care costa 6 CUC. Un peso pentru turisti este cumparat la 1.31 dolari canadieni. Citiva dintre ei aveau televizoare. Unele case posedau citeva flori plantate in tot felul de cutii de metal ruginite. O batrinica in scaun rulant cersea bani de la turisti. In sat existau doua manechiuriste, scoala cu doua odai si un restaurant privat. In fata unei case, un cubanez vindea banane si ananas cu pretul de un peso. In fata plajei pentru localnici exista un alt restaurant si doua pizzeria. Nu era nimeni la plaja pentru ca ei gaseau ca este prea frig ca sa se scalda. Cubanezilor nu le place sa mearga la plaja, am vazut tinere fete care se fereau de soare sub o umbrela.

Se asteapta citeva saptamini pentru un bilet de tren. Daca cineva este prins cu carne fara bon care inseamna ca a fost furata de la stat va avea 5 ani la pirnaie. Oamenilor le lipsesc imbracamintea, produse de toaleta, hirtie. Nu cersesc dar daca le dai un mic cadou iti multumesc din inima si sincer.

Cuba are o economie arhaica, o subdezvoltare cronica, este o mica natiune din lumea a treia, fiind tara cea mai saraca din America latina dupa Haiti. Nimic nu este permis in Cuba dar totul este posibil.

Cea mai mare parte a populatiei, 90% din cubanezi vor sa parasesca Cuba. 20.000 de cubanezi incearca sa paraseasca insula clandestin iar 50 de dizidenti si ziaristi se afla inca in inchisoare. Publicitatea aproape inexistenta in Cuba se rezuma numai la propaganda partidului comunist. Mi-au placut aceaste lozinci pe care le vezi in toate catunele din Cuba: « Exigenta, ordine si disciplina », « Socialismul sau moartea »

Jumatate din populatia Havanei face parte din politie. Un politist de la Havana cistiga $45 in timp ce un doctor sau dentist cistiga numai $20.

A inceput sa se vada discrepanta dintre saraci si bogati la Havana, in cartierele Miramar si centrul orasului. Desi nu exista drepturi politice si economice a inceput sa se fomeze o clasa de mijloc.

Principalul venit al cubanezilor provine de la rudele care sunt in USA.

Cubanezii au dreptul numai la trei zile de vacanta intr-un hotel de doua stele pentru care fac economii timp de un an. In hoteluri au inceput sa apara masini de inchiriat si scutere, o masina se poate inchiria cu 70 de dolari pe zi iar un scuter cu 25 de doari pe zi.

O casa costa $15.000 daca ti-o construiesti singur si $3.000 daca ai posibilitatea sa cumperi materiale de constructie subventionate.

Trei milioane de turisti viziteaza anual Cuba iar 1,7 milioane de cubanezi exilati in USA ajuta la prosperitatea tarii. Incepind cu 1996 cubanezii au dreptul sa posede dolari. Mi s-a spus ca ei nu au conturi la banca si ca investesc totul in aur, bijuterii masive.

Se maninca pe cartela (la libreta) care contine 3,15 kg orez, o jumatate sticla ulei, fasole 500 g, zahar 3kg, oua 12, cartofi, banane, cafea, o bucata de carne, lapte pentru copii si femei gravide. Salariul cel mai mic al cubanezilor fiind de 15 dolari pe luna iar pensia de 9 dolari. Oamenii trebuie sa se descurce, fiecare cum poate. Fidel le-a promis o perioada speciala a penuriei care ar fi trebuit sa dureze cinci ani dar care exista din 1991. Cuba importa uriase cantitati de alimente din China, Vietnam, Tailanda si USA. Citeva alimente ca mazarea cartofii, si tigarile nu mai figureaza pe libreta si se pot cumpara la liber dar la un pret mai mare.

Importul masinilor a fost interzis inca din 1960, exista 60.000 de masini americane care circula in Cuba, alaturi de Lada, Moskovich. Importul a fost deschis acum la preturi astronomice, un Peugeot 4008 se vinde la Havana cu 239 500 dolari in timp ce in Franta se vinde la 46.000 dolari.

Numai 26% din cubanezi sunt conectati la internet, un cubanez trebuie sa munceasca 20 de luni pentru a-si putea cumpara un computer.

Cuba este un paradis ecologic, exista putine masini, o agricultura modesta.

Cu exceptia functionarilor de mare rang si a militarilor populatia sufera. Pina si cafeaua est rationalizata. Poporul cubanez este in stare de captivitate, niste sclavi moderni, privat de toate inventiile pe care le-a adus secolul 20. Masinile agricole sunt practic inexistente si totul se face manual. Pe autostrazi nu exista masini, numai oameni in asteptarea unui autobuz care nu vine, biciclete, carute cu cai. Autobuzul nostru a oprit pentru ca soseaua era traversata de o closca cu pui.

Camerista este cea mai bogata persoana din Cuba pentru ca ea primeste cadouri si bani, casa ei find un adevarat magazin general.  In Havana, oamenii cersesc sapun pe strada in loc de bani, pe care il vor revinde.

In Cuba esti in siguranta pe strada pentru ca la cel mai mic furt, delicventii sunt trimisi in « case de reeducare » pentru citeva decenii!! Si in plus sunt atitia soldati si politisti pe strada, la toate colturile, este chiar impresionant.

Am vizitat o scoala in Cuba, una in Varadero si alta intr-un sat de linga Holguin. Fiecare copil este scolarizat de la virsta de 5 ani pina la 17 ani. Cei mai putin studiosi merg in armata. Copiii primesc uniforma si carti gratuit. Scoala din sat avea numai doua camere si o mica curte in fata precum si statuia lui Jose Marti, un erou national.  Copiii se joaca cu cercul pe strada. In Cuba exista 47 universitati si 400.000 de studenti.

Copiii cinta in fiecare dimineata « Noi suntem pionierii comunismului » si moarte capitalismului. Engleza este studiata ca limba secundara. In scolile rurale invatamintul este acompaniat de lucrari agricole, 30 de zile pe an.

Am vazut un copilas de doi ani care tira o sfoara cu citeva sticle din plastic, aceasta era jucaria lui.

Contrar ce se spune in propaganda, sistemul de sanatate este demodat si spitalele sunt in stare de insalubritate, medicamentele de baza pentru dureri de cap sau stomac, siringi, manusi sterile nu exista.

Bate insa un vint de libertate in Cuba, incepind cu 2011 guvernul cubanez a liberalizat 178 de profesii permitind antreprenorilor privati sa se lanseze pe cont propriu in afaceri. Exista o lista de meserii suprarealiste cum ar fi: taietor de fructe naturale, fabricant de pinata, culegator de frunze de palmier, vinzator de animale pentru sacrificii religioase, vinzator de bauturi nealcoolice din poarta in poarta, reparator de umbrele, dandy. 

Au aparut legi care permit oamnilor sa cumpere, sa vinda case si masini, sa obtina imprumuturi bancare. Salariile fiind asa de mici se fura de la locul de munca. Lucratorii din hoteluri au dreptul sa manince la restaurant cot la cot cu turistii, lucru care era interzis in trecut.

Incepind cu 2012 cubanezii au nevoie numai de pasaport pentru a iesi din tara, permisul de iesire din tara fiind eliminat la fel si invitatia iar durata ierisii din Cuba s-a prelungit la 24 de luni.

Societatea castrista si-a pierdut reperele morale. Dupa regimul castrist prostituita a fost eliminata in totalitate in anul 1997 datorita unuei campanii severe de represiune. Sa nu uitam ca aceasta tara era considerata bordelul Americii. In trecut, in anii 1950 la o populatie de 6 milioane existau 100.000 de prostituate mai ales femei de culoare. Pentru o populatie de 12 milioane de locuitori exista la ora actuala pina la 20.000 de « cavaleuses » prostituate, acest mod de viata fiind acceptat de majoritatea cubanezilor. Capul familiei doreste ca fiicele lui sa se prostitueze cu turistii, prostituatele fiind considerate ca modele de reusita sociala. Ele cistiga bani, se imbraca la moda si hranesc familia. Fete tinere de la 13 la 30 de ani isi vind corpul turistilor pentru citiva dolari, incepind de la 10 dolari pina la 100 de dolari. Politia este atit de corupta incit inchide ochii la prostitutie. Turismul sexual in Cuba este mai putin scump decit in Thailanda si Cambodgea. In trecut nu existau minore prostituate si fenomenul nu era acceptat social astazi prostituatele simbolizeaza succesul. Sub Fidel Castro sensul moral si etic social au disparut complet, putine societati au cunoscut acest grad de umilinta umana. Comunismul ii obliga pe cubanezi sa minta, sa insele, sa se prostitueze. Ar trebui mai multe generatii pentru a repara acest dezastru cultural. Chiar si femeile educate isi vind corpul.Fidel ar fi declarat ca prostituatele cubaneze sunt cele mai cultivate din lume.  Un virus foarte agresiv de VIH face ravagii in Cuba mai aes printre tineri. Daca normal un virus de sida ii trebuie pina la 10 ani sa declanseze boala, acest virus cubanez se manifesta in 2-3 ani si este ft rezistent la tratament.

Cu plaje idilice, climat paradisiac, Cuba face sa viseze multi turisiti indragostiti de soare, de pescuit si de natura marina. O partida de pescuit in Cuba costa $150 cineva mi-a marturisit ca a pescuit un sac de plastic.

Comori turistice in Buffalo

Este sfirsit de ianuarie, zapada putina si drumurile curate, motive care ne incurajeaza la o escapada intr-un oras american pe care l-am traversat de neumarate ori dar l-am ignorat pe nedrept. Iata-ne la granita, unde suntem intrebati care este scopul vizitei noastre in USA. I-am raspuns ca mergem la « shopping » pentru ca nu m-ar fi crezut ca imi doream sa am un week-end cultural. Raspunsul meu i s-a parut prea evaziv vamesului care ne-a intrebat la ce mall avem intentia sa mergem la cumparaturi. Le-am raspuns ca nu cunoastem orasul si ca o sa ne informam. Discutia a continuat citeva minute dupa care ni s-a dat accesul sa intram pe teritoriul USA. 

Ce placere sa ajungi in USA atit de repede!

Orasul Buffalo a fost  proiectat de tatal arhitecturii peisagiste americane Frederick Law Olmsted. Opera lui Olmsted este remarcabila el creeind sistemul de parcuri, o noutate pentru America, o incercare vizionara de a crea insule de liniste in tumultul unui oras agitat si aglomerat. Legat de o serie de sosele bucolice si alei largi cu case impozante si elegante, sistemul de parcuri din Buffolo ramine o desfatare urbana. Olmsted a proiectat Central Park din New York. Secolul trecut Buffalo a avut  cei mai multi milionari pe cap de locuitor din USA.

Arhitectura orasului este eclectica si opera celor mai talentati arhitecti americani. Dupa cum se spune  in ziarul The New York Times orasul Buffolo in sine este « un manual dintr-un curs de cladiri de arhitectura moderna. »

Iata-ne in fostul oras « Queen City », unul din cele mai mari si prospere orase situate pe lacul Erie intre 1800 si 1900. Orasul este plin de istorie; presedintele USA, William McKinley a fost impuscat aici, Grover Cleveland a fost primarul orasului inainte de a deveni presedintele Americii iar Mark Twain si F.Scott Fitzgerald au locuit in Buffalo o parte din viata lor.

Buffalo a fost primul oras din America care a avut strazile luminate electric. In 1901 orasul Buffalo a gazduit expozitia Pan-Americana cunoscuta si sub numele de World Fair avind ca tema electricitatea.

Daca intentionati sa vizitati  acest oras vara, nu uitati sa va luati bicicletea cu dvs pentru ca Buffalo ocupa locul 14 in America in ceea a ce priveste folosirea bicicletei, ca mijloc de transport.

Va prezint pe scurt citeva din obiectivele turistice care merita atentia turistului.

Buffalo City Hall este o cladire impozanta construita in stiul Art Deco fiind a doua ca inaltime din oras si care pune in evidenta elemente de design exterior extraordinare precum si frize sculpturale detailate. A fost unul din cele mai scumpe primarii din America, construita in 1932. Luati liftul pina la etajul 25  si de acolo mai urcati 3 etaje pentru a admira panorama orasului, puteti vedea lacul Erie chiar si cascada Niagara.  Vizita este gratuita iar daca doriti sa aveti un tur ghidat, trebuie sa fiti acolo la ora 12, de luni pina simbata.

Complexul H.H Richardson se remarca prin culoarea rosie a caramizilor, piatra rosie de Medina si acoperisul din arama, fiind construit de arhitectul Henry Hobson Richardson in 1870, in stilul renasterii romanesque, fiind la origine un azil de nebuni, un loc prea frumos pentru a fi nebun. Guvernul american a investit $100 milioane in reabilitarea cladirii.

Casa Darwin D. Martin este o capodopera ahitecturala construita in 1904. Un tinar arhitect F.L.Wright si-a pus pecetea pe Buffalo proiectind si construrind case pentru bogatasii de aici. Aceste case sunt acum deschise publicului.

Hotelul Lafayette a fost construit dupa planurile unei arhitecte, Louise Blanchard Bethune, ea fiind prima femeie care si-a deschis biroul ei de arhitectura in 1881. In acest hotel au poposit presedintii Americii Woodrow Wilson si Franklin Roosevelt, fiind unul dintre 11 hoteluri luxuase din USA, cind a fost inaugurat in 1904.

Centrul orasului, un adevarat muzeu de arhitectura in aer liber este format din cladiri distinse care apartin unor celebri arhitecti americani: H.H.Richardson, Alder and Sullivan, D.H.Burnham si Frank Lloyd Wright. Chiar si colectia de lifturi de grine a devenit o icoana a modernismului care a stimulat  creatia unor arhitecti si pictori. In Buffolo se afla cea mai mare colectie de silozuri din beton din lume care a inspirat formele rotunde ale miscarii Bauhaus, cea mai importanta scoala de arta modernista a secolului 20.  Aceste silozuri au fost convertite in cele mai inalte ziduri de escaladare din lume.

In inima centrului orasului Buffalo exista un cartier numit Elmwood Village, cu pravalioare, baruri, restaurante, un adevarat paradis pentru artisti. Arhitectura este dominata de stilul reginei Ana.

Cintareatul si scriitorul nativ din Buffalo, Ani DiFranco a salvat de la demolare o biserica in stil gotic si a creat Babeville, un loc pentru concerte si galerii de arta.

Theodore Roosevelt Inaugural National Historic Site sau Wilcox Mansion este un muzeu in care am aflat multe lucruri din istoria USA, despre Expozitia Pan Americana, am vizionat citeva filme si am privit citeva expozitii interactive. M-a amuzat faptul ca puteai sa te fotografiezi la biroul prezidential, « sa fii presedinte pentru o zi" si apoi sa primesti fotografia prin email acasa incorporata intr-un anunt de ziar de epoca. Aici se poate vizita camera in care cel de al 26lea presedinte al Americii a tinut discursul inaugural. Pretul de intrare este $10 de persoana iar parcarea este gratuita.

In spatele parcului Delaware, cu iesire la apa si salcii pletoase se afla Albrigth-Knox Art Gallery, cu opere ale artei moderne, in special americana, cu citeva lucrari impresioniste si cubiste. Aici se afla si una din sculpturile lui Constantin Brincusi, Domnisoara Pogany II, 1920. Pretul de intrare este $12 pentru muzeu si $5 parcarea.

Daca aveti timp puteti vizita Cimitirul Forest Lawn, unde se odihneste al 13 lea presedinte la Americii Millard Fillmore, Rick James. Unele din monumentele funerare sunt adevarate opere de arta.

Guaranty/Prudential Building este o atractie in Buffalo, o capodopera arhitecturala. Opriti-va si admirati aceasta cladire clasica, opera lui Louis H.Sullivan, inventatorul prototipului cladirii moderne de birouri, tatal arhitecturii moderne americane, o cladire in totalitate construita din otel in 1895, unul din primii zgirie nori. A fost cumparata de o firma de avocati si se poate vizita lobbyul. Motivele din terra cota exterioare sunt superbe.

Cele mai impunatoare cladiri din Buffalo le puteti vizita pe aleea Delaware. Intre 1880 si 1890 aceast bulevard a fost paradisul cladirilor opulente si a gradinilor elegante a celor 60 de milionari ai orasului, bancheri si industriasi, care au locuit aici pina la sfirsitul celui de al doilea razboi mondial. Una dintre aceste palate a lui S.Douglas Cornell avea si un teatru privat. Arhitectul care a proiectat acest palat Kent, a fost singurul rezident din Bufallo care si-a pierdut viata pe Titanic. Corners Mansion avea o piscina interioara, camera de jocuri, solarium. Interesant este ca aceste palate au fost folosite numai de o generatie.

Pentru iubitorii de teatru trebuie neaparat sa vizitati Shea’s Performing Arts Center, unul dintre cele mai majestoase sali de teatru din nordul Americii, inaugurata in 1926. De cind si-a deschi portile s-au urcat pe scena teatrului artisti de renume ca George Burns, Frank Sinatra, Bing Crosby. Sala se poate vizita in zilele cind nu sunt spectacole iar biletul costa $8 dar rezervarile trebuie facute in prealabil sunind la 847-1410 ext.184. Teatrul este o combinatie de stiluri baroc si rococo espaniol si francez si a fost conceput pentru a semana cu cladirile operelor si a palatelor din Europa secolului 17 si 18. La origine avea 4000 de locuri dar in urma renovarilor au mai ramas 3700 de locuri. Interiorul a fost conceput de Louis Comfort Tiffany, mobilierul provenind de la Marshall Field din Chicago iar lustrele de cristal din Cehoslovacia. Este un teatru clasic si romantic in acelasi timp. 

Din Buffalo inainte de a trece granita in Canada am aruncat o privire la cascada Niagara din partea americana. Peisajul a fost magic, o cetate de gheata din care tisneste legendara cascada.