Belize, mit si realitate

Belize este o mica tara in America centrala, in care se vorbeste limba engleza, fiind o fosta colonie britanica. Numele pare exotic si esti tentat sa o vizitezi. Dupa ce am citit cel putin 5 ghiduri turistice foarte pozitive dedicate acestei destinatii, ne-am aventurat sa o vizitam. Ne-am rezervat biletele de avion si hotelul prin Expedia.ca si iata-ne ajunsi pe teritoriul acestei tari pline de contraste. Nu ne-am mai dorit all inclusive si am optat pentru formula aventuri, explorari, descoperiri personale. Am aterizat in Belize City, capitala tarii, un orasel tip tropical, intins pe tarmul marii Caraibe. Am fost cazati in hotelul Princess, cel mai impunator hotel din tara, cu vedere spre mare si situat intr-un cartier rezidential. Camera si serviciile, micul dejun inclus au fost excelente.  Nu ieseai bine din hotel  cind toate taxiurile se opreau sa iti ofere serviciile desi a merge pina in centrul istoric nu dura mai mult de 15 minute. In centrul orasului, nimic interesant decit casa guvernatorului britanic, o biserica si un mic muzeu adapostit in fosta inchisoare coloniala. Dar Belize este o destinatie a croazierelor de lux, citeodata chiar 5 vapoare cu un flux de 18.000 de turisti invadeaza acest orasel. Apar din senin autobuze, trasuri cu cai, mini vanuri,  fete care imletesc parul, artisti locali, care se arunca ca lacustele peste bietul turist. Turismul este singura industrie in aceasta tara. Proprietarii croazierelor de lux au construit un mall, «Tourist village» cu magazine de lux, bijuterii, haine, bauturi cu preturi astronomice pentru a atrage turistii.

Am fost avertizti sa nu iesim din hotel noaptea dar chiar si ziua era riscant sa ne plimbam in oras. La toate colturile am intilnit cersetori care iti cerau un dolar si daca indrazneai sa nu le dai ti se adresau cu insulte de genul «gunoi alb» Am cumparat din curiozitate ziarul local in care nu se vorbea decit de crime. Adevarul este ca intr-o zi am vazut pete de singe si am aflat mai tirziu la TV ca a fost locul  unei incaierari. Pentru prima data cind merg intr-o tara in care simiti ca turistul este o prada usoara. Am inchirat o masina (la un pret de 90$ USA) pe zi si am vizitat citeva obiective Maya, doua piramide si un fost palat. Intr-unul din ghidurile turistice era mentionat numele unei  ghide localnice care lucra la templul  Altun Ha si care te sfatuia sa iti iei un ghid si ca pretul este de $10 pe grup. Ajunsi acolo ne-am format un mic grup de 7 persoane dar mare ne-a fost surpriza cind ghida ne-a cerut $5 de persoana pentru o vizita ghidata de 30 de minute. Acesta este pulsul pietii, localnicii incearca cu orice pret sa te insele. Taxiurile nu au contoar si preturile variaza platindu-se pe numar de persoane nu pe kilometri. Proprietarul centrului de inchiriat masini Crystal, un texan de origine ne-a invitat sa ii vizitam muzeul personal, mult mai bogat in obiecte decit muzeul national. Intr-o zi ne-am aventurat sa mergem la gradina zoologica cu atobuzul local. Pretul gradinii zoologice este cam piparat, $15 USA de persoana iar pentru localnici costa numai $5. In gradina zoologica am vazut animale tipice acestei tari, gradina este mica dar curata si are niste explicatii haioase pentru fiecare animal. Daca esti amator de senzatii tari, marturisesc ca nu sunt genul, puteai sa platesti $50 pentru a te inchide intr-o cusca si stai fata in fata cu o pantera care isi ia prinzul. Aveai ocazia sa te joci cu un sarpe boa, acest joc fiind gratuit, dar detest serpii asa ca am refuzat propunerea mariminoasa din partea lor. La intoarcere in autobuz, eram 3 albi intr-un autobuz supraaglomerat deoameni de culoare. O femeie chiar s-a exprimat in gura mare ce cautam noi cu ei»hai sa ii dam jos!» Nu ne-a dat nimeni jos, dar nu ne-am simtit bine. Oamenii nu sunt fericiti, sunt foarte saraci, au chiar un proverb ca» sunt asa de saraci de gasesc boaba de fasole in rahat». Totul este foarte scump, o sticla de vin  cea mai ieftina costa $13. Soselele sunt pustii, circula foarte putine masini. In capitala lor exista numai 3 stopuri, pe care nimeni nu le respecta, asadar atentie la un haos rutier! Infrastructura dateaza de pe timpul cind Belize era o colonie britanica si se numea Hondurasul britanic. O mina de oameni de culoare au preluat puterea, sunt proprietarii tuturor magazinelor, bancilor,statiilor de benzina, etc. In Belize nu exista stele la hotel, singurile evaluari sunt date de turisti prin TripAdvisor. Ne-am hotarit sa schimbam niste dolari canadieni intr-o zi si ne-am dus la banca canadiana CIBC. Ni s-a cerut 10% comision. Orice produs este taxat cu 12.5%, de aici si alimentele sunt foarte scumpe. Nu exista data de expriare pe alimente. In oras traiesc foarte multe nationalitati. Chinejii si indienii detin monopolul comertului. Chiar si un magazin pedagogic unde se vindeau manuale scolare avea un body guard. Populatia este terorizata de traficantii de droguri care se impusca intre ei.

Totusi aceasta tara atrage turisti din toata lumea pentru natura si bariera de coral, a doua din lume dupa Australia, leaganul a peste 100 de corali si 500 de pesti exotici.  Tot  aici se afla  misterioasa Blue Hole pe care Jacques Yves Cousteau a declarat-o ca una din cele mai bune locuri de scuba diving din lume. Pentru a face snorkoling si scuba diving trebuie sa mergi pe cele doua insule San Pedro si Caye Caulker. Pentru a ajunge pe insule, la o distanta de 30 de minute sau o ora de tarm, trebuie sa iei un water taxi. Vapoarele sunt supra aglomerate si nu se respecta nici o regula de safety. Dar pe cele doua insule nu exista plaji, plaja este foarte ingusta iar preturile la hoteluri ridicate. Orasul Belize nu are plaja iar apa nu este de turcoaz asa cum te informeaza Lonely Planet, ci din contra cafenie, murdara si plina de alge si deseuri umane, unde nu se scalda nimeni. Am vazut oameni care curata strada, dar localnicii nu pastreaza curatenia, taie pestele pe bulevardul principal si lasa acolo solzii.

Am petrecut revelionul in Belize. In parcul din fata hotelului nostru se tinea in fiecare an aceast eveniment. Au ridicat o scena, au venit vendori, localnici imbracati in haine de sarbatoare. Pentru a intra in parc erai controlat de arme de catre politie. Am avut un spectacol superb de artificii. Mergind spre granita cu Guatemala am vizitat un sat de menoniti, care au ferme de animale si pasari, cultiva terenul si asigura  toata productia de carne in Belize. Totul era imaculat de curat spre deosebire de restul tarii unde muradaria este pe primul plan. In schimb peste tot toaletele pentru turisti erau foarte curate.

La intoarcere din Belize trebuie sa platesti 39.25 de dolari  de persoana, departure tax.

Belize este paradisul eco turismului. Poti dormi intr-o cabana de stuf, sa fii singur pe o insula, tu si tintarii!. Am vizitat si o rezerva de maimute, in care puteai vedea citeva familii de maimute cu pui pe spatele mamelor si care veneau sa manince frunze din mina. 

Fiind la granita cu Mexico mincarea este influentata de ei, se putea minca specialitati mexicane in mici restaurante pentru localnici. Tipic belizian este vinul din cashew, produs local foarte dulce. Daca ai o pensie de peste $2000 US poti sa te pensionezi in Belize. Este tara de care s-a indragostit baronul Bliss si care a lasat in testamentul sau doua milioane de dolari.

Amatorilor de aventuri, gata, start, Belize va asteapta!