Castelul Kilbride, resedinta uneui scotian in Ontario

Castelul Kilbride,  resedinta uneui scotian in Ontario

In secolul 19 construirea castelelor in Canada devenise o moda pentru noua elita a tarii, evocind mostenirea europeana si expunindu-si opulenta. Unele dintre ele nu sunt castele ci numai luxuase resedinte cum ar fi castelul Kilbride.

Nu departe de Kitchener, in localitatea Baden, in sud-estul Ontario, pe o colina, se afla o superba vila construita intre 1877 - 1878, in stil italian cu  trei etaje, cu o suprafata de peste 10.000 sq.ft, cu 15 camere iluminate cu gaz sau electricitate.

Cladirea se remarca prin picturi murale in stilul neorenasterii datind de la sfirsitul secolului 19. Situata pe o parcela de 1,2 hectare in fata vilei se afla o gradina in stil victorian, un drum de aces circular in forma de inima si arbori maturi care inconjoara locul. Numele conacului vine de la East Kilbride din Scotia, locul de nastere a lui James Livingston.

Casa a apartinut lui James Livingston (1838-1920) un om de afaceri si politician canadian. La origine un sarman imigrant scotian, James a facut avere in Canada din industria inului. A sosit in Canada in 1856 si a lucrat in Conestogo in cultura inului impreuna cu fratele lui.

Inul era un produs folosit nu numai in tesaturi, uleiul de in fiind un component al vopselei. Cei doi frati Livingston au inchiriat un teren si au semanat seminte de in. In citiva ani a fost infiintata Dominion Linseed Company, compania lor devenind cea mai mare din America de Nord. James Livingston a posedat mori de in si seminte de in. El a fost numit »regele inului si a uleiului de in » din Canada.

James Livingston s-a instalat apoi in Baden unde a deschis o turnatorie si un magazin general. James si sotia sa Louisa, nemtoaica de origine au avut 10 copii, de aceea casa are 15 camere care sa acomodeze o familie numeroasa ca a lui.

De indata ce intri in casa, numita impropriu castel, poti vedea superbe picturi in stilul « trompe l’oeil ». Peretii si tavanul sunt pictate pentra a da iluzia unor obiecte tri dimensionale. Picturile murale sunt executate cu ulei de in, stil clasic care demonstreaza efortul oamenilor de a readuce la moda traditiile uitate ale Renasterii. Casa a fost decorata cu bay windows, cornise si o veranda, un turn cu o belvedere. Casa a fost mobilata cu mobila de comanda facuta la Krug’s.  De pe terasa sa James putea sa admire cultura de in.

Henry Scharstein, un misterios pictor itinerant a lucrat la infrumusetarea peretilor casei Kilbirde folosind scene clasice, muzicieni, ingeri, luptatori, zei in culori de auriu, rosu, verde si albastru. In total pictorul a folosit 38 de culori precum si o pictura de aur de 24 de carate creind in propria sa versiune Capela Sixtina.

Cei mai talentati si iscusiti timplari ai timpului au lucrat in aceasta casa folosind numai lemn de calitate,  cum ar fi lemn de nuc, care se vede in motivele de pe usi si ferestre. James a importat din Italia citeva semineuri din marmura de Carara. A calatorit masiv si a colectionat mobila si arta pentru conacul sau.

James a fost un om cultivat, un cititor avid care poseda carti despre arta, architectura si mobila fina. El a fost un fel de mecena pentru artistul victorian Homer Watson si a adaugat citeva din peisajele lui Watson in casa sa. Un articol din Berlin Gazette de pe vremea aceea a numit Kilbride « un testament al bogatiei ».

James Livingston a murit in 1920 de pneumonie, la virsta de 81 de ani in Kitchener. In ciuda realizarilor sale, acest om de afaceri, constructor si politician, care a servit chiar si ca ministru de cabinet in timpul lui Sir Wilfrid Laurier, nu a avut o viata fericita.  Cinci dintre copii sai au murit inaintea lui iar 3 fete au fost victimele virulentei epidemii de gripa spaniola de la sfirstul Primului Razboi Mondial.

Averea si casa lui James Livingston a fost mostenite de filul sau J.O. care impreuna cu sotia sa Laura au dus o viata extravaganta. Petrecerile erau legendare in Baden cu  participarea  protipendadei timpului. Acolo venea si « regele whiskeyului » Joseph Seagram. Castelul a gazduit cel putin unul dintre primii ministri ai Canadei, numerosi ministrii si chiar demnitari straini.

In 1929 in urma crizei financiare din Stock Market si a Marie Depresiuni, dezvoltarea produselor sintetice si a vopselelor pe baza de apa au facut ca piata inului sa sucombe. Prin anii 1950 toata averea s-a topit iar casa  a devenit o povara pentru proprietari. Acestia locuiau numai in 2 camere la parter nepremitindu-si sa incalzeasca toata casa. Picturile murale au inceput sa se decojeasca iar parchetul de stejar si covoarele persane sa se deterioreze.

Castelul a fost in posesia familei Livingston timp de trei generatii din 1877 pina in 1988. In 1988 mobila castelului a fost vinduta de catre stranepoata Laura Louise si sotul sau Harris Veitch. Ultima generatie a vindut casa  cerind un pret de $849.000. Imobilul a stat liber timp de 5 ani si a inceput sa se deteriore rapid, lemnul a putrezit si acoperisul a cedat, pina cind in 1933 orasul Wilmont a cumparat casa si a inceput sa o restaureze pentru a-i reda splendoarea de odinioara.

Licitatia care a durat 3 zile a pus la vinzare tablouri, mobila, obiecte de arta, cristal, un pian Heintzman, colectia de jucarii antice a familiei.

In 1991 castelul Kilbride a fost desemnat un loc istoric national.

Aici au loc tot felul de evenimente cum ar fi Baden Corn Festival  in luna august si concerte in aer liber, in fiecare joi de la ora 7 p.m. la ora 8 p.m. In ianurie 2017 s-a filmat aici serialul Anne of Green Gables.

Castelul Kilbride este un exemplu relevant a unei case italiene de la sfirsitul secolului 19 amplasata intr-un peisaj pitoresc.

Fasciantul loc istoric se afla la 60, Snyder's Road W, Township of Wilmot, Ontario, si este deschis de marti pina duminica de la ora 1 la 4. Costului unui bilet este adulti $7, seniors si studenti $6, copii $5 iar familii $20.